Într-un weekend din luna ianuarie 2016 am participat la Predeal, unde aveam o misiune specială, de ofițer. Am acceptat să livrez primul meu training la un bootcamp. Până atunci avusesem aprox. opt discursuri oficiale.
Diferența dintre vorbitor și trainer este implicarea audienței și concentrarea asupra predării informației de calitate, mai exact „Cu ce rămâne publicul după training?”
Am aflat cu amar că nu mai era despre mine totul...
Nu am fost singur, ci împreună cu asociatul meu, Dan Humă.
Vineri seara, în timp ce colegii noștri au continuat să joace board games sau „Mafia”, noi am rămas în hol, pe niște fotolii de piele și ne-am împărțit materia în două.
A doua zi dimineață, trainingul l-am ținut într-o sală compactă, dintr-o clădire mică din curtea hotelului. Era de fapt o sală de mese. Amândoi, gătiți în cămăși, cu pantaloni groși de iarnă și pantofi lustruiți, am aranjat sala cu scaune și am lipit foile de flipchart pe geamuri.
Surpriza a fost când ușa principală era închisă, iar cheia de negăsit. Astfel, a fost nevoie să stau în fața celei din lateral, pentru a primi invitații, avertizându-i să fie precauți, din cauza potecii înghețate. I-am primit fix prin bucătărie, care a fost un plus pentru originalitate.
Prezentarea a avut în jur de douăzeci de persoane, și a decurs natural. În timp ce Dan avea partea lui de leadership, luând întrebările publicului, eu le notam pe un flipchart. Apoi am schimbat.
Ca traineri cu conținut destul de nou în Toastmasters, aveam doar câteva din răspunsuri, dar partea bună era că aveam acolo alți foști sergenți și încă o categorie „grozavă”. Chiar dacă tindea să monopolizeze discuția, am intervenit, invocând motivul încadrării în timp.
În acea zi noi nu doar am livrat un training, ci și am fost sergenți, care am condus prin exemplul personal (aranjarea sălii și primirea invitaților).
Mulțumesc TM pentru oportunitățile de dezvoltare de-a dreptul surprinzătoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu