Cum recunoști o carte bună? Oriunde ai deschide-o, găsești răspunsul la o întrebare pe care ți-ai adresat-o cu minute sau ani în urmă.
Mă aflam în fața sediului unei firme de curierat din Cluj, direct sub un soare intens, intr-o zi torida din luna septembrie. Eram ultimul de la coadă si curgeau toate apele pe mine. Dintr-o dată mi-am amintit ca am în ghiozdanul negru ceva interesant. O cărțulie verde cu alb,anume Elanul Insulei de Lucian Blaga.
De îndată ce am deschis-o, m-am umplut de lumină. Fraza pe care o citisem era de o dulceață profundă care a străpuns toată suferința plicitisitoare în care mă aflam.
„Inteligența devine genială nu din resursele inteligenței, ci din cele ale pasiunii.”
Citeam câte un aforism și cugetam, zâmbind. După 30 de minute de beatitudine, coada s-a terminat și eu eram surprins și dezamăgit. Mai voiam să stau la coadă, deoarece eram de departe cel mai fericit din mulțimea de oameni încruntați și îngrijorați.
Cartea de față este o colecție de aforisme. Aforismul (DEX 2009) este o cugetare enunțată într-o formă concisă si memorabilă.
Câteva citate:
„Slăvită mai presus de toate […] fie iubita, care preface mărarul, cimbrul, carnea de porc și varza în frumusețe de înger”
„Pentru un îndrăgostit „lumea” nu este decât o rimă a iubitei.”
„Copilăria este inima tuturor vârstelor”
Pe această carte o recomand nu doar celor aflați la cozi interminabile, ci și celor care vor să privească altfel viața, dincolo de propriile obiceiuri, exersând profunzimea aflată între fiecare aforism.
