Ce mai faci?

Aceasta a fost mereu o întrebare care simt că denotă mai mult dezinteres și lipsă de originalitate... Prefer varianta „Cum ești?”, care este una deschisă și măcar instigă la o emoție trăită frecvent în ultima vreme.

Când mă întâlneam cu un vecin, în loc de această întrebare era presiunea de a demonstra ceva, deoarece „Ești din familie bună. Trebuie încontinuu să fii extraordinar și astfel să ne faci mândri.”
Există mulți cu fobii de câini, sau de șerpi/păianjeni. Unii au fobia de păsări.
Nu cred că fobia de vecini e reală, dar eu evitam ani de-a rândul vreo conversație cu ei. Urmăream să nu fie nimeni în scară pentru a nu mă întâlni cu ei și cu acea întrebare.
Doar azi mi-am dat seama că de fapt fugeam de presiune și/sau de responsabilitatea de a fi unicul fiu al unei familii cunoscute. Nu e de mirare că am ales să mă distrez cu copii și adolescenții simpli, care nu se uitau ce mașină ai, sau ce băutură spirtoasă scumpă îți permiți.

Revenind la întrebarea „Ce mai faci?”, frecvent mă întreb dacă să mă refer la momentul de față (ce se vede că fac) sau în general. Dacă o dau pe stoicisme aud mai degrabă: 

”Ce mai alegi să faci tu când îți este greu?”

***

Recent am discutat cu o fostă colegă de liceu, care m-a lovit cu acele trei cuvinte. 
„Complicată întrebare”, îi răspund, căutând mai mult timp de gândire.
„Te-am băgat în ceață :D”
„Nicidecum. Tocmai m-ai inspirat.”

Dornic să îi răspund într-un mod original, am mers în stil exhaustiv:

1.În afara serviciului îmi găsesc sensul prin artă. Îmi dau voie să visez.

2.Găsesc armonia prin păstrarea comunicării bune cu mine.

3.Conduc membri TM spre obiectivele lor, împlinindu-mi nevoia de contribuție socială.

4.Sunt Co-Creator de Cerc, ținând spații pentru vulnerabilitate prin Integration Game.

5.Creez cu mâinile diverse de la decorațiuni până la instrumente de percuție, în timp ce

6.Ascult podcasturi sau informații de calitate de pe canalele de Youtube.

7.Hrănesc păsările micuțe iarna și frecvent pisicile din proximitatea mea.

8.Practic iertarea, recunoștiința și acceptarea față de părțilme mele necunoscute.

9. Îmi asum evoluția, cerând mai mult de la mine, și mai puțin de la cei din jur.

10. Caut să sfințesc locul pe unde merg cu pașii și cu prezența mea.

Ia cu pită! Nici nu ai idee câte am făcut doar ca să mă simt suficient!!!

Răspunsul ei: „Observ că te-am inspirat :) Pare că stai bine în general. Ești un luptător.”

„Printre alte roluri asumate și neasumate”

***

Pentru cei pasiv-agresivi, și cu un fin umor negru, am un video potrivit: