Tips for the runners out there

 While on Reddit, LifePro Tips channel or LPT, I stumbled upon a post that wanted to motivate people to run for no matter how long, just doing it matters. Well, it was kind of general and nonspecific, so i wrote this. Enjoy!

The couch to 5k in 3 weeks helped me a bit.

The first useful tip is maintaining a run/walk balance. Checking the smart bracelet for a timer. My ideal balance was 1 min of running and 2 min of walking, even on snowy weather that made my eyes full of flakes.

Secondly, 2-3 layers of the right equipment and running shoes do wonders, no matter the weather. It's better to dress for the temperature.

Thirdly, pre run warm ups and post run stretches or yoga do wonders in the long term. Also a nice medium firm foam roller.

Fourthly, the best tip is proper breathing. The free video Wim Hof breathing exercise is helpful before the run. 

During it take one half inhale in sync to one step and the second to the max capacity of air with the other step. So 2 steps inhale 2x, 2 steps exhale 2x( 50% and 50%).Take smaller steps in order to match the breathing.

With this last tip I aced my October C25k in 4 sessions, not in 15. After 3k i said it works so it was cool. I finished, even with my mask on. Now I wear a buff that is even better.

Good luck out there and have fun during the run!

Scurt istoric despre apartenența la grupuri

Timp de 6 ani am practicat o forma de arte martiale, care mi-a armonizat legatura dintre minte si corp, si m-a facut mai ferm, mai disciplinat si mai increzator in fortele proprii.

De 7 ani fac parte din comunitatea Toastmasters Romania si Republica Moldova. M-a ajutat sa cresc, sa ma fac auzit si sa imi organizez mesajul cu scop. De asemenea, mi-am slefuit abilitatile de lider prin mai multa si mai variata responsabilitate decat la serviciul pe care il desfasor.

Alternativ, în ultimii trei ani am participat la cateva cercuri de masculinitate fata in fata si online, depasind provocari emotionale si hranindu-ma cu energia grupului, cea pur masculina.

2020 mi-a adus oportunitatea de a facilita Integration Game online, fiind printre primii care a visat acest lucru. Sunt recunoscator Integration Game pentru ca pot creste mai departe, din ce in ce mai armonios si mai cunoscator de sine.

Cucerind limitele fizice

De departe cea mai utilă idee trăsnită pe care am avut-o înainte de BAC a fost să mă antrenez pe un deal la proba de viteză. Mă mir că tata a fost de acord. 

Dimineața, cu 3 săptămâni înainte de examen, mă trezeam la ora 6:30, luam 2 pahare de apă la bord și băteam drumul către Piața mare, prin alergare ușoară alternativ cu plimbare. 

Când treceam pe lângă sala de net, patronul cu vestă de TIR-ist îmi făcea cu mâna. Într-o dimineață însorită își face curaj și mă-ntreabă: „Tu la ce facultate dai?”

„La medicină”, răspund gâfâind.

„Aoleu, ce greu e! Fenomenal, dom'le. Acum se dă și proba sportivă?!”

Am plecat chicotind.

O sunasem pe mama să meargă la primărie și să întrebe acolo care e distanța dintre doi stâlpi de curent. Până și ea  a făcut mișcare, preț de 2km. Obțin răspuns că între aceia sunt 25m.

Ținta mea era să alerg pe deal în sus cât de repede pot între trei stâlpi.

Înclinația rampei era de 20 spre 30 de grade, dar suficientă pentru tonifierea mea. Știam că rezistență nu aveam, datorită provocărilor din copilărie cu inima. Mi-a rămas viteza, deși eram mai mare fan al flexibilității, preciziei și a vitezei, de exemplu săritul de pe o piatră pe alta sau parcurgerea cât mai rapidă a digurilor de la Marea Neagră.

În ziua cu pricina, era să-mi rup lanțul de la gât stând în cap, roata țiganului am făcut-o cum am putut, dar flotarile, statul în mâini, handbalul și săritura în lungime au mers grozav. Ultima era proba de viteză. Ținta era 6.7 secunde per 50m.

Cipri stătea în poziția lui favorită: Cu brațele încrucișate. Lângă el, alți zeci de adolescenți gălăgioși.

„Baftă, gras. Fă-mă mândru!”

Andrei, starul nostru de fotbal din clasă îmi ură: „Doar să fii atent, Hori. Va fi bine.”

Am tras la sorți, deoarece ne punea câte doi, pentru a trage mai bine de noi. Am picat cu un tip blond și slab, cu o figură mârșavă, iar brațele și picioarele lui erau numai fibră. Sigur lucrase în construcții sau la câmp.

Eu eram de două ori cât el. Aveam emoții când l-am văzut, mai ales că în fața mea era o ditamai balta, de la ploaia de azi-noapte. Eram fix în fața băncii unde cu două luni înainte ne-a umilit doamna Perjan, dar asta nu mai conta. Inima îmi bătea cu mai multă putere de data asta. Aveam adidașii norocoși de la neamțu, cu care fugisem de la engleză. Erau ușori și fuseseră cu mine la fiecare alergare.

Când fluierul răsună scurt, startul meu a fost lent, dar l-am ajuns rapid pe hojmalăul aflat în stânga mea. În prima jumătate a distanței, eram ambii cot la cot. Decid să nu-l mai urmăresc și să îi dau TOT CE POT! Prietenii mei contau pe mine!
M-am conectat cu obiectivul meu și I-am dat fum, iar mulțimea strânsă lângă bancă a rămas perplexă: „OOOOO!”.  

Rezultat: 6.3 vs 6.7 secunde.

„După privire și după atitudine eram convins că îi dai clasă.”, spuse Andrei.

„Biine, graas! Știam că poți”, bate Cipri palma cu mine.

Despre Încredere în sine și valorizarea propriei persoane

Valorizare: Cum mă pun în valoare?

1. Recunoașterea nevoilor proprii și comunicarea lor pe cat de bine pot. Idei corelate: “Eu sunt aici. Eu merit. Eu contez.” Câteva mențiuni:

Am observat că dacă stau și aștept momentul potrivit pentru a comunica, cu atât

e mai mare presiunea pe mine. Dacă aștepți peste acel moment, riscul de a deveni

tăios este tot mai mare.

2. Petrecerea timpului cu oamenii sau în locurile în care pot aduce valoare în mod natural.

3. Hainele atent alese, confortabile, asumate și îngrijite conform stilului meu.

Exersarea flexibilității în funcție de mediu.

Încredere: Cum aleg să am mai multă încredere în mine? 

Legată de a putea și de a alege, dar și de obiective clare și dorința de a plăti prețul pentru ele. Când știu unde vreau să ajung, mă îndrept spre el cu încredere. Puterea de a alege se află mereu la mine.
Mantre ajutătoare:  „Îmi iau puterea înapoi” „Sunt conectat la mine și la nevoile mele.” „Sunt prieten cu mine și mă accept.” Nu pot avansa dacă fac un pas înainte, iar celălalt rămâne ancorat înapoi.
Mă ajută inspiratul adânc, de ex Metoda Wim Hof,  concentrarea în Hara (2 cm sub ombilic). sau trei-cinci contracții susținute ale muschiului PC.

Roles, correctness, and kinky behaviour

I`ve heard a good one: "We`re all politically correct till we hop in bed".

Then again, there are many repressed sides of our personalities. What hit me was that inside ourselves there are polar opposite twins that fight each other for dominance, one loving one thing and the other hating it. It was freedom to see myself as multiple instances of love-hate, and NOT as just one boring person.

Also, it was enlightening to see the various roles that I take in my life: brother, writer, driver, dreamer, cleaner, sleeper, observer, human being, chef. Each has one dominant trait that conflict with the other roles traits. For example, if the writer needs to write, and the human is hungry, the angry chef takes over.

For those of you that would like to explore this hidden side of kinky behavior: bdsmtest.org is a nice start. For the results: What has over 70% of the power of a side is important for you, or the first 5-6 traits is the go-to. I was amazed at that time that my partner had such different tastes that she wasn`t even aware of.

Filmele copilăriei - plusuri și minusuri

Povestea acestui post este după o conversație recentă alături de un prieten despre Disney si cancel culture, o mișcare care înseamnă următoarele:

 Cancel culture refers to the popular practice of withdrawing support for (canceling) public figures and companies after they have done or said something considered objectionable or offensive. Cancel culture is generally discussed as being performed on social media in the form of group shaming. (cf. https://www.dictionary.com/e/pop-culture/cancel-culture/)

În ultimii ani am studiat relațiile umane, ajungând de la comportamente la emoții și nevoi.

A existat destulă rumoare pe baza filmelor făcute de Disney, cu privire la portretizarea falsă a societății. Copiilor li se creează așteptări false, de exemplu unele fetițele tind să își caute prințul în mod inconștient, automat. E acea întrebare repetitivă care apare zeci de ani mai târziu când un potențial iubit se apropie de ele: „Oare acesta este prințul pe care îl aștept?” (nevoia de siguranță și de claritate).

 Consider că și băieții tind să gândească similar: „Ce aș putea face astfel încât să mă observe și să o impresionez astfel încât ea să accepte automat invitația la cafea sau la a deveni prietena/soția mea?”(nevoia de a fi suficient, acceptat, văzut, important).
Pe ambele sexe există o presiune mare, d.p.d.v. social. Nu cred că atracția e atât de dificilă, pe etape. De regulă ți se întâmplă și în general merge natural, dacă nu alegi să înoți împotriva curentului.

 Referior la filmele Disney, se spune că personajele rele sunt portretizate ca urâte, asimetrice și diforme pentru a nu fi luate drept modele de copii. Mi se pare de la un punct al evoluției mele prea simplă și caricaturală portretizarea eroului care are doar calități și antagonistului doar cu defecte.

Înțeleg tema complexului de inferioritate (un picior mai scurt, cocoașă) ca fiind o sursă a separării și frustrării condiției umane, dar nu cred că e o regulă. Acestea nu sunt neapărat motive de invidie, izoare sau răutate. Am întâlnit în praxisul meu medical câteva persoane cu deformări considerabile, dar cu o seninătate în privire și o acceptare dpdv al comportamentului de stătea mâța-n coadă!

Revenind la filmele copilăriei, care tind să portretizeze stereotipuri umane, cu o intenție de reeducare. De aici reiese că o persoană rea e clar urâtă, și ce e urât e și rău. Cea mai șocantă scenă la care am asistat târziu în viață a fost la serviciu. O colegă de muncă, care era slabă, aranjată, simetrică și în general etichetată drept frumoasă era cea mai rea dintre scorpii d.p.d.v. al comportamentului și limbajului.

În mintea mea dădea cu virgulă. Aveam așa de mari așteptări că ce e frumos e și bun, încât nu dădeam voie în percepția mea despre realitate să fie așa. Crunte zile au fost, și de aici a reieșit dezamăgirea, frustrarea și furia pentru acel adevăr servit în repetate rânduri în programarea copilăriei mele.  

Nu sunt neapărat de acord cu această mișcare, neconsiderând multe dintre teme ofensatoare.
Rămâne de văzut ce mai dorește societatea să accepte și ce nu din aceste nume care odinioară dominau sfera animată. Până la urmă, nu e important dacă e rău sau e bine, mai important e ceea ce avem nevoie.  

Experiment muzical multicultural

În această seară a fost despre muzică. Inspirația a pornit de la o conversație cu o prietenă și muză dintr-o țară foarte similară, dar cu influențe diferite. Am acceptat să ascult și să îmi spun opinia despre piesa următoare. Nota bene, nu ascult de regulă acest soi de compoziții.

 

Fiind multitasker, ador să îmi pun mâinile la treabă în timp ce ascult ceva la boxa bluetooth. La prima audiție strângeam hainele de pe uscător și le împăturam.

Piesa mi s-a părut relativ trista si repetitivă per total. Îmi imaginam, auzind-o, că așa m-aș simți a doua zi după o beție cruntă, într-o localitate din Rusia. Ciclicitatea rapidă e modul cum se învârtea casa, iar vocea flexibilă tipei erau două păreri ale conștiinței mele: îndurerată, plângând susținut, și cealaltă care chiuie pe final, că nu are altceva mai bun de făcut, mai ales până îmi revin din mahmureală. 

La cea de-a doua audiție, deja luam notițe, cu vizionarea videoclipului. 

Mult build up, chiar prima jumatate de piesă!
Nu m-am prins daca muzicuta, care era de fapt acordeonul era acolo cu intentia sa sustina piesa, sau ciclicitatea ei, care ar putea sa sugereze anul cu anotimpurile sale. Poate a fost intentionată. 

Acel lung build up poate sugera durata prelungită a iernii dinaintea primaverii.

Oricum e curioasa prezenta in prima parte a acestui instument si nu a chitarei bass sau a tobelor- percutiei, precum intalnim in alte piese vestice. Violoncelul intervine câte puțin, pentru un efect grozav, care te face să îți dorești să îl auzi mai mult.

Cadrele mi-au dat senzatia de suprarealist. In loc de dans, pietonii erau mai degraba stangaci, cu miscari bruste, parca abia reuseau sa isi amineasca bucuria de după amorțeala iernii.

Am apreciat vocea tipei, clar cu talent și sustain a unei note, amintindu-mi de doinele patriei românești. Chiuiala de la final îmi amintea de cântecele tradiționale maramureșene.

Referiror la piesa și videoclip,  este de un dinamism debordant, sugerat prin contrastul dintre cadre, fie cu prea mult negru, fie arse de prea mult alb.

 De asemenea, cadrele se schimbau relativ rapid unele fata de altele, cu un minim de 4 secunde, respectiv 8 secunde per cadru.

Per total, un experiment interesant.

Mersi, V.B.