Primii pasi spre voluntariat

Imi amintesc ca printr-un vis agitat perioada din anul V: octombrie 2011- ianuarie 2012. Faceam parte de un an din SSCR Cluj. Ramaseseram putini, cam o treime din cei de la inceputul verii respective. Faceam cate o sesiune de comunicari pe luna, dar nu asta era problema. Aveam un calendar plin, si trebuia sa fim acolo timp de trei weekend-uri pe luna: Venit de la 8, mutat mese, facut cafeaua, comandat mancare pe amiaza, pregatit materialele biologice pentru sutura, asistat nou-veniti ca instructori de tehnici

 chirurgicale, plecat pe la 17, uneori 18:00 dupa ce am aranjat totul si am dat pe rand cu mopul.

Patru insi (Presedinte, 2x Vicepresedinti, Secretar) am tras tare timp de patru luni. Nu stiu cum ne-am descurcat, mai ales ca pentru mine trezitul de dimineata este o provocare. Credeam in puterea organizatiei de a invata viitorii posibili chirurgi sa se spele eficient pe maini, sa faca suturi si bandaje. Din semestrul II cei din anul III si IV s-au intors si ne-au ajutat, incet-incet sa conturam visul nostru.Probabil ca nu am fost singura generatie care s-a descurcat din greul care ne apasa. 

 Astazi sunt mandru ca aceasta asociatie continua!

Inspirație de la tata

 Astazi am trecut pe la tata. Din una in alta, dupa ce am mancat de amiază, am vorbit de bunica de 91 de ani și de alte neamuri trecute de 80. Mi-a confirmat ce mi-a spus ea cu o zi înainte. Un monument sub formă de cruce, care era aflat în mijlocul satului era închinat fratelui ei care a murit în Primul Război Mondial. 
Tata continuă să mi se adreseze cu o voce relaxată, postprandială și spune:
„Tuca Iancu, bunicul meu avea o mustață sub formă de clopot, ca la Austro-ungari, conform vremurilor. Știai că a fost prizonier de război în Odesa, Rusia? A stat patru ani acolo. În primii doi nu erau lăsați să iasă, dar ulterior le dădea bilet de voie.”

„Dar nu era riscul să fugă?”

„Unde să fugă? Erau în uniforme de deținuți și nici măcar nu încercau.”

„Tuca mi-a arătat ce a învățat în lagăre. De foame, iarna prindea vrăbii cu semințe puse sub o oală mare, rezemată de un băț cu o sfoară legată de el. O dată ce ele rămâneau sub oală, ciocănea pe fundul ei și ele erau amețite. După, ridica oala, le prindea pe rând, le sucea gâtul, le ciupelea și le mânca.”

„Sigur ai ce mânca de ele?”

„Desigur, carnea de pe piept. Îți imaginezi că le preparau termic înainte, la proțap, Apropo de asta, știai că rușii nu auziseră de tigăi? Doar fiartă și la grătar preparau carnea. Tuca Iancu le-a făcut niște tigăi din tablă zincată, în care a pus grăsime sau untură și rușii erau încântați de varietatea culinară pe care a a adus-o”.

„Cum au scăpat?”

„Au primit după patru luni de la încheierea războiului un ordin scris și le-a dat drumul. Nu știu prin ce mijloace a ajuns înapoi în sat și nici cât a durat. Probabil cu trenul sau cu căruța.”

Am plecat îmbogățit prin această istorioară. Uneori sunt binevenite, mai ales când nu ne chinuim cu detalii urgente și cu povești tensionate.

Nenea Puiu

 Imi amintesc cu drag de acest vecin. Inalt, cu par lins alb si bogat. Purta uneori basca cu ciucur si mereu avea o vesta care imi amintea de soferii de TIR. Prefera, ca orice om de varsta a treia, culorile gri, maro sau crem. Era seful de scara si sef la pescuit. Mergea frecvent la balta din satul Santamarie cu bicicleta lui cea neagra de oras cu undita legata pe cadru. Avea un garaj in care nu tinea masina. Jumatate era plin de scule la vedere, undite pe pereti si cutii ascunse sub perdele mate si mov cu inscriptia “CFR calatori”. Cealalta jumatate era aranjata o bucatarie in care pregateau preparatele de iarna. Cand iesea abur din gemuletul mic din spatele garajului stiam ca Familia D. era pusa pe treaba. Faceau impreuna cu sotia si cu copii lor sute de borcane de dulceata, compot si zacusca.

Mereu cand il intalneam pe scara ma saluta bland si totusi cu o voce grava si plina de urs barbat:

“ Oooo, sa traiasca domn sef.”

Acest salut era diferit fata de altele primite. Ma obliga sa imi incetinesc ritmul si sa ma opresc ca sa il savurez. Avea substrat. Avea centrare. Avea o radacina nevazuta.

Pesemne ca nu eram total impacat cu gandul ca bunicul decedase si ma lasase pe mine seful.

Acum, privind inapoi, am luat-o destul de personal in modul pozitiv, acum ajungand si eu sef la serviciul meu. Nu am apucat sa ii spun acest lucru, dar m-am gandit si i-am transmis cele de mai sus in marea masa a gandurilor planetare.

Stingerea sotiei lui in anul 2018 l-a lasat o umbra de om. Facusera peste 50 de ani toate lucrurile impreuna. Nu a mai vorbit nici cu mine cateva luni bune, deoarece “doctorii au omorat-o pe Eniko.”
La un an dupa acel eveniment, nora sa (nascuta in aceeazi zi cu el) i-a dat de ales: fie se facea bine, fie se ducea pe apa sambetei. Si-a mai revenit si a mai dus-o cat de cat inca 3 ani si jumatate.

Cu ocazia trecerii lui in nefiinta la fix o zi dupa ziua lui de nastere, doresc sa ii multumesc ca a crezut in mine prin acest salut. Conteaza ca baiat si pe alocuri barbat sa creada cineva in tine, chiar daca e prietenos si totusi serios.

Ai trait o viata plina si buna, nenea Puiu. Drum bun spre lumina!

Triade si tetrade muzicale

Ce au in comun Nate Dogg, Dua Lipa si oricare alt creator de muzica responsabil de a ne baga in cap hit-uri care nu mai pot iesi de acolo?

Cifre repetitive.

Background: Fiind un om care isi ia triggeri mentali muzicali maxim, eram curios ce face unele melodii sa aibe atat de mare succes. E suficient sa aud un cuvant si se deruleaza piesa care contine inceputul acelui cuvant sau mai rau, al refrenului.

I. Sa luam exemplul Nate Dogg. Un om care nu mai este printre noi, dar care si-a gasit locul in piesele Hip Hop americane, alaturi de Dr Dre si Snoop Dogg, fiind omul cu “voce care este miere pentru urechile mele”. Este cel care canta inainte de refren, denumit hook, care are rolul de a te pregati de refren, inducand curiozitate in asteptarea refrenului. De asemenea, in multe piese canta refrenul (ex: Westside Connection- The Streets, sau Snoop Dogg- Lay Low).

Revenind, mai jos sunt cateva dintre versurile piesei "Concrete Streets":

I'm from the jungle (with the) con-crete streets, pronuntat in patru cuvinte, apoi trei.

1 – 2 – 3– 4                               1- 2- 3

Secventa se numara si aici:

You don't wanna rumble (with the) real O.G.

1-    2-     3 -        4                            1-2-3

Nate Dogg face chiar mai mult, alegand ritmul de bass de trei note consecutive diferite (1-2-3), sau doua identice si inca una noua (1-1-2).

II. Un alt exemplu este Dua Lipa.

O voce deosebita, cu ritmuri care sunt inspirate din muzica anilor 80. Plus ca este si relativ tanara, asta aduce aprecieri din partea mai multor generatii, in care se incadreaza atat tinerii si parintii lor.

Revenind, mai jos sunt cateva dintre versurile piesei "Break My Heart":

I would of (silentios) stayed at home

1- 2 - 3                     1-         2 - 3
'Cause I was doing better alone

But when you (silentios) said, "He-llo" (acelasi accent pe 1-2-3)

1-    2 -     3                     1-       2-   3

Aceste doua exemple denota ca acea cifra magica trei despre care se vorbea la literatura romana (basmele) chiar functioneaza. Chiar si pentru cei care nu stiu sa danseze, corpul lor tot reactioneaza la o repetitie. Cuplata cu nevoia de predictibilitate, deoarece te astepti la un moment dat la un ritm de 1-2-3 sau 1-2-3-4.

O zi muzicala implinita!

The role of music in videogames

What makes a video game great?

Is it High Definition graphics, its deep storyline, it`s charismatic characters or the fact that you can play it with some friends or even strangers?

Maybe.

 I think the most important thing is music. Whether it`s the music fitted on a long loading screen alongside a picture, or it`s the music that accompanies you in each level, it is present and important. Think of a horror film. What would it be like if you were to watch it on mute?

Maybe it would turn into a comedy because you would laugh at the character`s facial expressions or actions.

 Do you remember Mario on the NES console? Even though that electronic music will not most likely be played while you are cruising down the freeway, upon hearing it, it will most definitely bring great childhood memories. Music is a great hook, and the best time machine there is until now.

 Let`s see two examples:

1) Bioshock is a 2007  award winning shooter that takes place in a dystopian civilisation from the 40`s that was located on the Atlantic seafloor. While navigating the narrow corridors, you battle hordes of mutants, using elements as ice, fire or even swarms of bees.  Music can let you in on a secret hen you enter in a room where something important is about to happen.The hordes come barging in with  the change in the background music, similar to a horror movie tune. The creators brought back weapons from that time, but did something unpredictable. They even added jazz-blues tunes like the songs of Bobby Darrin or Rosemary Clooney that were from that time in gramophones that you could find in the game and during loading screens. This adds bonus points to the level of detail that the creators wanted.

What you can do in a game is something, but how you do it depends on the music that plays in the background.

2) If you like the latter, here`s  something even better. Red Dead Redemption. A legendary game, a third person shooter that told the story of a man that did some bad things in his life like stealing and killing in an era where the last cowboys lived, and were threatened by the industrial revolution.
During the game you can have redemption by hunting bad guys, saving lost damsels in distress, or helping towns survive the invasions from the marauders. When relaxing you can roam around the vast plains and pick rare flowers, shoot boars or eagles, of if you are lucky you`ll find wild horses and lasso them. If you are more of a town folk, you can participate in horse throwing contests or maybe playing dice or card games at the local saloon.
This was good and entertaining, but the music was great. For the production, the creators took an extra step and hired musicians with special dated instruments that were used for creating the soundtracks from classical western films like “The Good, the Bad and the Ugly.”
They  spent entire weeks recording brand new songs especially for this game. Of course it contained trumpet and violin tunes, coupled with playful pauses filled by boings from the jaw harps or whirrs from the most peculiar of forgotten instruments.

The music during the chase of the bad guys is rapid and thrilling,  and the background music is sweet and helps you feel and blend into the desert or town atmosphere.

 
So whether you like to envision yourself in a real or in a fantastic world, music is the key element that truly helps you immerse yourself in that rich environment that many of us crave!

Anul IV. Marcel este W.O.W.

În fiecare an universitar există acel student „turist”, care din varii motive nu a reușit să promoveze minimul de credite dintr-un an sau „examenul afurisit cu profesorul legendar, imposibil de trecut”, medalie cu care își decorează pieptul victimizat. În vizuina Profului-fosilă se anunță un o bătălie cu șeful (boss battle) pentru care, să fim sinceri, nu a venit pregătit cu „armuri, scuturi și arme de o calitate optimă”. 
Așa era și colegul meu de cameră, Marcel din Mediaș. Bănuiam că avea către 30 de ani. Înalt, cu un cap paralelipipedic, decorat cu un început de chelie. Avea ochi căprui, plictisiți, o voce groasă, burtică și era prieten cu calculatorul. 

D.p.d.v profesional, el a stat și în al patrulea an blocat în anul III, pentru că nu și-a trecut examenul de Anatomie Patologică (Morfopat). În primii doi ani l-a picat proful, că el e de vină că „a avut ceva cu el ”. În următorii ani nici nu s-a mai dus, mulțumindu-se să pună placa: „nu îi place de mine”. 

Mi-l amintesc cum și-a adus în prima zi de primăvară calculatorul de acasă în trei plase roșii, de Kaufland. Noi fiind  acum doar trei în cameră, am întors al patrulea pat la 90 de grade și i-am transformat placa-stavilă într-o masă, care ajungeai doar dacă suprapuneai două scaune.
După ce a montat monstrul cel negru, i-a picat fața atunci când aflase că torrentele și jocurile online erau blocate în cămin. După un drum la un vecin, iar cu ajutorul unui soft potrivit și-a instalat preaiubitul World of Warcraft, un joc care nu are final. Ai ocazia ca acolo să te intâlnești cu jucători din toată lumea, reprezentați de creaturi ciudate, cu armuri sclipitoare. E o lume virtuală fantastică, alături de care poți „bate porci pentru experiență” non-stop. Un ținut minunat în care puteai uita de morfopat!

***

Sesiunea de vară se instalase. Geamul era veșnic deschis, iar Ioan și cu mine ne permutam fiecare între pat și sala de lectură. Elementul stabil era Marcel, care stătuse așa de mult în aceeași poziție, încât într-o zi i-am schițat portretul.

Cred și eu că aș fi relaxat dacă aș fi avut doar un examen de dat. În fiecare zi ne promitea că „mai stă încă o oră și se apucă. Pe bune, de data asta!”

Într-o după amiază, deschid ușa brună de la intrare și îl surprind pe Marcel dormind în patul său de lângă geam. Mă izbi o pală de aer rece direct în frunte. Perdeaua cea aurie fâlfâia frenetic în capătul camerei. Afară se pusese pe ploaie, iar înăuntru era răcoare. Mă cuprinde lenea și mă întind în patul meu din dreapta, de după ușă. La un moment dat, nara mea stângă se umezește, iar pe perna mea albă crește o pată de culoare roșu-aprins. Disperat, respir agitat, cu un deget apăsând ferm nara și cu cealaltă mână încerc să deschid încet sertarul de sub pat, a cărui roți scârțâiau de zor. Mă strâmb, înjurându-le. De acolo încep să foșnesc plasa albastră, cea plină de medicamente. Nu găsesc. O răstorn pe pat, ea făcând un zgomot infernal. 
Cu coada ochiului stâng îl văd pe Marcel cum mormăie și se întoarce cu fața la perete, în timp ce arcurile saltelei vechi trosneau sub el.

Găsesc în final un pachet șervețele, pe care îl deschid cu dinții. Între caninii mei din partea dreaptă rămâne o bucată, iar restul au binevoit să se împrăștie pe pat și pe jos. Am fost victorios!
Atât de mult m-a consumat evenimentul, încât m-am așezat peste zecile de blistere, cutii și flacoane de medicamente și instant am ațipit.

După o jumătate de oră m-am trezit, iar Marcel era în poziția lui obișnuită. Curiozitatea mă roade.

„Marcel, ai dormit bine?”
„Da. De ce întrebi?”
„Nu m-ai auzit foșnind?”
El se întoarce lent, cu o figură deosebit de serioasă:
„Da` ce, ești copac?” 

***

La finalul sesiunii de vară, Ioan și cu mine ne-am luat examenele, iar colegul nostru nu. Indiferent cât de mult am insistat ca el să se prezinte la examen cum că va fi altfel, el tot nu s-a dus. Nu l-a convins nici faptul că profesorul-sperietoare între timp se pensionase și în mod subit decedase.

Pe masura ce zeci de oameni cu bagaje se îndreptau spre parcare, doar un student cu ghiozdan urca până la etajul II. Subțirel și brunet, cu un tic care îl determina să dea din cap sau să clipească, el ne ură „Vacanță plăcută!” mie, lui Ioan și lui Marcel. Pe noi trei ne lovi un râs molipsitor. Tipul nu înțelegea. Printre lacrimi, Ioan adăugă: „Apăi la Marcel e tot timpul vacanță!”

Lucrul cu elementele - Jurnal

Acum 1 luna - curatat santul din fata casei, plin cu pamant (element P, pentru a putea trece apa)
A doua zi - Cluj- Arte martiale (falls - tot pamant), Kicks (metal), defenses (water hands)

Consecinta= peste 5 zile au venit ploi puternice. Am fost pregatit.

Acum 3 saptamani- apa Cluj. Ritual tot cu apa.

Acum 2 saptamani - baie de gheata - APA, inainte incalzire cu AER si apoi FIRE prin qi gong 
Intentie - eliberare relatie trecuta

Weekendul trecut- focul purificator- febra, eliberata prin varsaturi (apa, care stinge focul) (1 fl de Algocalmin tot apa e). Multa apa am consumat, si apoi multe legume am simtit sa mananc. Crude (legumele tot pamant sunt).

Ieri - colorat cu carbon- carbonul vine din pamant- centrare- impamantare

Pacienti- colori acrilice - Apa, curgere (apa poate fi emotie, ca emotiile curg si se transforma una in alta)