Nenea Puiu

 Imi amintesc cu drag de acest vecin. Inalt, cu par lins alb si bogat. Purta uneori basca cu ciucur si mereu avea o vesta care imi amintea de soferii de TIR. Prefera, ca orice om de varsta a treia, culorile gri, maro sau crem. Era seful de scara si sef la pescuit. Mergea frecvent la balta din satul Santamarie cu bicicleta lui cea neagra de oras cu undita legata pe cadru. Avea un garaj in care nu tinea masina. Jumatate era plin de scule la vedere, undite pe pereti si cutii ascunse sub perdele mate si mov cu inscriptia “CFR calatori”. Cealalta jumatate era aranjata o bucatarie in care pregateau preparatele de iarna. Cand iesea abur din gemuletul mic din spatele garajului stiam ca Familia D. era pusa pe treaba. Faceau impreuna cu sotia si cu copii lor sute de borcane de dulceata, compot si zacusca.

Mereu cand il intalneam pe scara ma saluta bland si totusi cu o voce grava si plina de urs barbat:

“ Oooo, sa traiasca domn sef.”

Acest salut era diferit fata de altele primite. Ma obliga sa imi incetinesc ritmul si sa ma opresc ca sa il savurez. Avea substrat. Avea centrare. Avea o radacina nevazuta.

Pesemne ca nu eram total impacat cu gandul ca bunicul decedase si ma lasase pe mine seful.

Acum, privind inapoi, am luat-o destul de personal in modul pozitiv, acum ajungand si eu sef la serviciul meu. Nu am apucat sa ii spun acest lucru, dar m-am gandit si i-am transmis cele de mai sus in marea masa a gandurilor planetare.

Stingerea sotiei lui in anul 2018 l-a lasat o umbra de om. Facusera peste 50 de ani toate lucrurile impreuna. Nu a mai vorbit nici cu mine cateva luni bune, deoarece “doctorii au omorat-o pe Eniko.”
La un an dupa acel eveniment, nora sa (nascuta in aceeazi zi cu el) i-a dat de ales: fie se facea bine, fie se ducea pe apa sambetei. Si-a mai revenit si a mai dus-o cat de cat inca 3 ani si jumatate.

Cu ocazia trecerii lui in nefiinta la fix o zi dupa ziua lui de nastere, doresc sa ii multumesc ca a crezut in mine prin acest salut. Conteaza ca baiat si pe alocuri barbat sa creada cineva in tine, chiar daca e prietenos si totusi serios.

Ai trait o viata plina si buna, nenea Puiu. Drum bun spre lumina!