Primii pasi spre voluntariat

Imi amintesc ca printr-un vis agitat perioada din anul V: octombrie 2011- ianuarie 2012. Faceam parte de un an din SSCR Cluj. Ramaseseram putini, cam o treime din cei de la inceputul verii respective. Faceam cate o sesiune de comunicari pe luna, dar nu asta era problema. Aveam un calendar plin, si trebuia sa fim acolo timp de trei weekend-uri pe luna: Venit de la 8, mutat mese, facut cafeaua, comandat mancare pe amiaza, pregatit materialele biologice pentru sutura, asistat nou-veniti ca instructori de tehnici

 chirurgicale, plecat pe la 17, uneori 18:00 dupa ce am aranjat totul si am dat pe rand cu mopul.

Patru insi (Presedinte, 2x Vicepresedinti, Secretar) am tras tare timp de patru luni. Nu stiu cum ne-am descurcat, mai ales ca pentru mine trezitul de dimineata este o provocare. Credeam in puterea organizatiei de a invata viitorii posibili chirurgi sa se spele eficient pe maini, sa faca suturi si bandaje. Din semestrul II cei din anul III si IV s-au intors si ne-au ajutat, incet-incet sa conturam visul nostru.Probabil ca nu am fost singura generatie care s-a descurcat din greul care ne apasa. 

 Astazi sunt mandru ca aceasta asociatie continua!