Nava spatiala 9009

Tânărul pilot cu ochi verzi al rasei Mintalinilor primi o misiune specială: sa calatorească spre planeta Veralbcre. Calatorea de unul singur în inchisoarea supersonică, reparand de zor tot ce se putea defecta. Își reamintea de propria sclavie prin titlul de proprietate al Imparatesei Negre care era lipit deasupra fiecarei uși al navei. Totuși avea libertatea doar prin muzică. Folosea muzica trupei ”Magenta” pentru a face curat în navă. Îi dădea energie. 

Apropiindu-se la viteză supersonică de atmosfera planetei Veralbcre, întâlnind nori mai denși decât s-ar fi așteptat, a fost nevoie doar de un moment de neatentie ca cava sa se impiedice de vârful uneia dintre cele trei mari piramide, iar in acest proces pilotul dadu cu capul de maneta-periscop și adormi instant.

Defectiunea comută pe pilotul automat și piesa magentei la volum maxim. Până ce tânărul se dumiri si luă maneta de control in maini, nava s-ar fi invartit de mii de ori in jurul planetei. Nu raspundea la comenzi si piesa se opri. Simți o prezență străină, influentă, iar din difuzoare se auzi o voce fâșâită:
 "Eu sunt Demonul 24. Bine ai revenit, ca să fii martor la ceva colosal. Cat timp ai fost plecat eu m-am infiltrat, iar de acum facem ce spun eu. Menirea mea e să creez haos. O simți și în părul care ti se ridică pe antebrațe. Vezi clădirea aceea mare plina de oameni importanti? Haide sa le facem o vizită. Ii chemam la un ceai fierbinte in Viata cea de Dincolo."

El, ghemuit, își puse mâna pe cucuiul de pe cap. "NU. nu o sa te las, icni pilotul scuipând sange printre dinții galbeni. "Trebuie sa indeplinesc misiunea, oricare ar fi ea".

Se ridică în picioare și urlă din toți rărunchii:  "Computer: COD 9972OMEGA1441"

Apuca maneta si trase in sus! Nava se feri in ultimul moment, dar influenta demonului continua a fi mai puternică decât momentul lui de furie. 

Plângând chinuit, între becurile alarmelor, pilotul reuși să izbească nava într-o casă al unui om nevinovat, care tocmai împacheta cadoul de Crăciun pentru mama sa, care locuia în apropiere. 

Pilotul se trezi năucit cu nările pline de fum, împinse trapa și se târâ afară prin ea. Apucă să apese pe trei butoane de pe antebraț și două rachete de semnalizare verde și albastră se înălțară și bubuiră. Aceastea atraseră forțele de ordine, care stinseseră focul și-l închiseră pe ghinonist într-o dubă albă cu dungi oranj.

"Pff, dintr-o temnită în alta", gândi el.

Fuse dus la ICP (Institutul cu Crucii Portocalii). Imaginea apăra și dispărea, iar în jurul lui dar putea vedea  vârtejul format din brațele becurilor albe de pe tavan și auzi piuitul ritmic al aparatelor de lângă paturi.

După ce fu evaluat de oameni îmbrăcați în verde si alb, în parcare în așteptau zâmbitori unchiul și mătușa care aveau în spate o falnică navă hexagonală. El alergă în brațele lor și degrabă se suiră la bord și nava se făcu nevăzută între stele și meteori.

Îl apucă un plâns de așa o intensitate încât îl sperie. Două ore mai târziu, când aterizară pe Planeta-Ascunziș el începu să vadă clar. O mare albă. Scoase capul afară și lacrimile îi înghețară. 

Nu apucă să se bucure de liniștea deșertului imaculat, că gărzile Roșcate ale Împărătesei Negre îl găsiră, legară și întemnițară. Fu condamnat să fie hipnotizat ca să vadă timp de trei zile aceleași treizeci de secunde demonice înainte de impact, dar și trei ani într-o instituție împrejmuită de gard electric în care să vadă zilnic epava lui mult iubită, ca reamintire a eșecului misiunii sale. 

Zilele sale erau pline de negare și apatie, iar nopțile de zbucium, cum că încă pilota, dar că era urmărit de oamenii legii supreme pentru încălcarea regulilor. Totuși, inteligența mâinilor sale abile și vindecătoare, moștenite de la străbunicul lui aveau un plan pentru el. 

***

După trei ani plini de cruzime exterioara și autoflagelare interioară, o veste străpunse ambele învelișuri:  Împărăteasa Neagră trecu pe lumea cealaltă. Veninul ei dispăru din viața lui, el redobândind încet și sigur curajul de a pilota din nou. Timp de cincisprezece ani trecu prin mâinile a trei maeștri înțelepți, foști minunați piloți, iar după aceasta bogata experienta, cerul nu mai era limita, ci propria imaginație.

Ziua cea mare îl găsi într-o navă aurie cu pietre prețioase dispuse în triunghiuri, zâmbind plin de demnitate și mulțumire. Avea alături de el o panteră alb cu ochi mov și un papagal albastru cu galben. Rosti codul de pornire și nava dispăru, lăsând în urmă doar o panglică roșie.

Legenda spune că acesta încă zboară, spre alte lumi care au nevoie de el.