Motanul cel guraliv

Se spune ca animalul de companie seamana cu stapanul.in familia noastra, desi suntem ardeleni, se vorbeste mult si repede.De aceea a ajuns fix la noi Teddy, motanul cel guraliv.

In cele ce urmeaza va voi prezenta viata noastra si peripetiile bunicii mele TL cu pisicul respectiv.

L-am primit de la un vecin in dimineata zilei de 11 septembrie 2001, iar pentru noi era o bucurie!

 Teddy era un pisic negru de rasa, birmanez cu angora. Asta insemna ca era grozav de flocos. Avea ochii verzi patrunzatori, niste smocuri bogate sub urechiuse si o coada cat antebratul de groasa.

Era un pisic dragut si torcacios. Ti se suia in brate, si statea pe spate, punandu-ti labuta pe piept in timp ce te privea in ochi, clipind lent.

 

In fiecare dimineata, la ora 5, era prezent. Sarea de pe banca din fata casei direct pe pervazul geamului, unde mieuna intr-un hal, pana il lasam in casa. Daca nu ii dadeam de mancare urgent, era in stare sa ii  trezeasca pe toti!

Intr-o zi de primavara a anului 2005, bunica ll aude cum miauna din ce in ce mai tare si prelungit, dar acel mieunat parea trist. Degraba ea deschis usa verde de la casa, iar Teddy topaia chiunuit, tinand labuta stanga in sus.

Ea face ochii cat cepele si il ia pe sus ca pe un copilas. Il pune intr-o vesta verde tricotata si hop-top cu el in Dacia 1310, de culoare albastra.

In nici cinci minute ajunsera in orasul Hateg, la veterinar. Asa de tare se grabea bunica, incat a intrat pe strada veterinarului fara sa semnalizeze si pe contrasens!  Si-a dat seama ce a facut doar cand a auzit fluieratul prelungit a politistului ce dirija circulatia. Dupa ce a parcat, un vecin I-a intors rapid masina, In timp ce ea statea cu moliciunea de pisic in brate. Cand a ajuns masina politiei, nu a mai recunoscut Dacia si s-a tot dus inainte :D

 Veterinarul I-a facut o radiografie si I-a pus labuta in ghips, la un unghi de 120grade. 
Apoi, zilele urmatoare au fost intense pentru bunica. Tedi statea pe cel mai bun fotoliu din casa si abia cobora treptele casei : toc toc toc pentru a isi face nevoie. Bunica, dupa el cu lopatica plina de cenusa.

Atunci cand Teddy isi scutura umarul stang, clar pe acesta il manca pielea de sub ghips, iar bunica il scarpina pe sub el cu coada pliciului de muste. Bineinteles, dansul ii multumea printr-un mieunat.

 Dupa doua saptamani ii s-a recomandat sa mearga la control cu el la veterinarul din sat. Bineinteles ca l-a luat in brate, l-a pus in vesta verde crosetata si s-a dus cu el pe drum. Oamenii isi faceau cruci peste cruci ca nu mai vazusera asa aratare. Tanti Tili este dili!

 Simpaticul torcacios a scapat de ghips dupa inca doua saptamani si a putut merge din nou, iar pentru bunica a fost un exercitiu de rabdare, atentie si de grija, deoarece nu mai avea timp sa se planga asa de des.

  

Din pacate pe Teddy nu il mai avem din 2006, deoarece drumul national langa care stam e intens circulat si destule pisici patesc inevitabilul.
Am avut la sat o pleiada de pisici frumoase, dar nici unul ca motanul negru, guraliv si purtator de ghips.