Eliberarea (echilibrarea) masculinului

Se spune că suntem pe atat de bolnavi pe cate secrete tinem ascunse in noi.

Am primit o inspiratie referitor la aprecierea persoanelor din jur. M-am gandit ca fiecare fiinta are nevoie sa fie apreciata, si sa ii se recunoasca nevoile.

Pana si o musca vitezomana are nevoi primare:

De noutate, de a explora, atunci cand zboara hai-hui.
De a se hrani, cand viziteaza farfuria cu fructe.
De libertate, cand cauta lumina si se izbește frenetic de fereastră.

Deci nu e acolo pentru a te enerva. Doar daca ai așteptări.

Fiecare om are nevoie de a fi apreciat. Știm să apreciem femeile din jurul nostru, dar barbații?

Atunci când faci un compliment unui barbat cu o energie predominant masculina, se blochează. Nu o vede utila. Nu poate creea ceva cu ea. Astfel, trece mai departe.

Dar daca ar avea nevoie de apreciere și nu știu cum să o ceară?

Din punctul meu de vedere, cand oferi apreciere sinceră unui barbat, ii lași posibilitatea să își dezvolte femininul interior, iar acest lucru duce la o echilibrare a lui. dar E PERICULOS să fie COMPLET. Nu își va mai căuta jumătatea.

Nasolică.


***

Pentru a mă elibera, am decis instant să îi scriu tatălui meu. O persoană care are total altă  viziune și experiență de viață față de mine, față de care am așteptări, dar și reciproca e valabila.

Relația cu el e mai mult profesională. Înspre a face. Credem fiecare despre celălalt că e foarte ocupat și ajungem astfel să nu vorbim câteva săptămâni bune.

Mi se pare o inepție faptul că atâția ani învățăm cu ce sunt diferiți de noi oamenii din jurul nostru, dar nu ne oprim să ne gândim  ce ne face să fim asemănători.
Mă scuzați, aceste rare evenimente se numesc „Fii bun de sărbători, și de ziua persoanei.  Și cam atât. AJUNGE! ”

Cand din varii motive nu acceptam masculinitatea sau feminitatea din modelele timpurii ale vieții, pe acestea ajungem să le renegăm, toate acestea ducând la frustrare și lipsa sensului, într-un cuvânt rătăciri.

Totul a pornit vinerea aceasta de la jocul The Integration Game. Un joc necompetitiv, care ofera posibilitati grozave de autocunoastere, si de cunoastere a persoanelor din grup. L-am jucat de aprox o lună cu 40 de persoane, prin  online.

Cartea pe care am tras-o a fost  „  Trei lucruri pe care le apreciez la tatăl meu sunt ... ”

Mintea a zis inițial: „Nimic”

Totuși am săpat și am descoperit lucruri care ne plac amândurora, de exemplu.
1) Punctualitatea. Tata e mai german ca germanii.
2) Serviciul- A fi mereu de ajutor, mereu rapid, direct și nemijlocit.
3) Integritatea- se ține tot timpul de cuvânt.

Nu m-am oprit aici.

4) Umorul și modul cum interpretează personajele din bancuri.
5) Legat de anterioara: Bunătatea și abundența
6) Pasiunea pentru pisici și păsări (în cazul lui, de pradă)


Cu acestea și cu exemple clare ale celor de mai sus, cuplate cu nevoile mai frecvente și mai pregnante, i-am trimis 6 SMS înlănțuite și am așteptat, relaxat și eliberat.

După 15 minute, îmi răspunde cu nevoile sale, de care eu nu eram conștient.
Apoi, mi-a picat fața. Se spărsese conducta cu poze cu pisici și cu rățuște.

Sigur s-a simțit și el eliberat. E minunat când înveți despre tine, și le dai celor din jur apreciere. Poate au nevoie. dar nu știau cum să ceară.


***Ieri am vazut pe fundalul de la Zoom o poza a unui barbat cu o pisica in brate. I-am trimis gandurile mele. Ce vad la el. Bunatate, blandete.

Nu a raspuns. Vorba lui David Deida. "Iubirea pe care o oferim poate sa nu fie primita, dar asta nu inseamna ca ne vom opri din a o darui."


Se spune că suntem iubire. Dar o oferim într-o multitudine intraductibilă de feluri. Fiecare om face ce crede mai bine pentru el și pentru familia sa, la un moment dat.

Te invit să respectăm împreună asta, și vom face o nouă lume, mai armonioasă.