De vorbă cu campionii

Toastmasters Cluj mi-a oferit multe oportunități faine, precum călătoritul. Este o ocazie rară să umpli într-o seară o mașină cu evaluatori și să bați 150km pentru a putea ajuta cluburile care aveau nevoie de roluri.
Astăzi vom vorbi despre alte două ocazii care s-au ivit cât locuiam în Cluj.

Timișoara, mai 2016

După încă o călătorie cu o mașină plină, am ajuns de data aceasta la concursul de discursuri din cadrul Conferinței de District 95, care însuma toate cluburile din estul Europei. Acolo, după ceremonia de deschidere, l-am cunoscut pe campionul mondial din 2015, Mohammed Quahtani. 

Ce am observat și mi-a plăcut la el:

1. Conectarea cu cei din jur. Era mereu înconjurat de membri, avizi să învețe ceva de la el. Când s-au mai domolit apele, eu am rămas în proximitatea lui. Cum stătea el liniștit, rezemat de masa de la bar, m-a privit în ochi și mi-a zis cu un zâmbet larg:  „Hey, my favourite guy! How`s your life?” 

2. Curiozitatea. Cu toții ceva în comun. Acesta punea multe întrebări. După câteva, am aflat că amândoi aveam aversiunea față de a zbura cu avionul. Motivele difereau, dar merită să găsești subiecte comune în conversație. De pildă, dorința de a evolua și de a te perfecționa.

3. Modestia. Susținea că în oricare altă zi, pe acel titlu l-ar fi meritat oricare dintre finaliști, deoarece fiecare discurs era grozav. Omul acesta chiar și-a angajat un apropiat să îl anunțe în fiecare zi că el este doar un om simplu.

Iași, mai 2017

O lungă călătorie cu trenul foame a meritat să îndurăm pentru la această conferință. De data aceasta era cea de Divizie (România și Moldova), care s-a ținut în frumosul Palat al Culturii. Acolo, am avut ocazia să îl cunosc pe campionul mondial la vorbit în public din 2014, Dananjaya Hiettierachchi.

Haide să vedem ce am observat și mi-a plăcut la el:

1. Aura de putere și de mister. Îl ajuta și înălțimea, dar și nonverbalul.  Aștepta o secundă-două înainte de a răspunde la întrebări. Vorbea cu o convingere de fier, și când accepta un compliment, atitudinea lui îmi arăta că îl merita. Chiar și astăzi îmi amintesc fermitatea acelei strângeri de mână în timp ce mi se adresa zâmbind:

 „Call me Dan.”

2. Atenția la detalii. 
În cadrul atelierului pe care l-a condus am aflat ceva grozav. Atunci când concurezi la așa nivel înalt, e bine să ai o variantă a discursului în mânecă.  Jurații de acolo au aproximativ 50 de ani de experiență, și știu clar cât de bine te vei descurca încă din prima milisecundă.
Pentru a te diferenția de cel care a fost înaintea ta, merită aplicată o tactică. Dacă antevorbitorul tău a folosit mult dialog în discursul lui, alege varianta discursului tău cu narațiune. E un contrast binevenit. 

Un alt detaliu din prezentarea sa era că multe dintre eșecurile sale în a fi luat în serios ca om de vânzări era modul incorect de a pronunța cuvântul „succes”.

3. Perseverența și asumarea. Nu mai avea nimic de demonstrat, și se bucura de viață. Avea un aer de om care s-a luptat mult pentru a ajunge acolo, pe podium. În total zece ani de încercări, eșuări și perfecționări, chiar dacă nu era nativ în limba engleză.

4. Generozitatea sa. S-a bucurat, vâzându-mă purtând acel tricou gri comandat de la Toastmasters International. A acceptat să îmi ofere un autograf pe umeri, care scria „You are a champ! Dan.” Încă mai am tricoul, dar și markerul cel roșu.

Prin urmare, merită să alocăm timp cunoașterii omului din spatele rolului. 

Discursul câștigător al lui Mohammed:

Discursul câștigător al lui Dananjaya: