Un elixir cantitativ cu potential distractiv

Știi care e diferența dintre un om care a consumat o sticlă de alcool, versus cel care a consumat douăsprezece?

Depinde cum ține sticla.

In vino veritas, se spune. Alcoolul e o soluție pentru cei care nu se pot acomoda bine cu străinii. Rapid, ieftin și eficient. Te transformă dintr-un antisocial în mult prea social. Poate scoate din tine eroul tau interior, sau, după caz antieorul. In orice caz, o latură ascunsă a personalității tale.

Există trei tipuri de persoane aflate sub influența alcoolului.

Tipul 1:  Bazatul: important, influent, incisiv.

Pe vremea când eram student, intr-o noapte caldă a sesiunii de vară, pe la ora 2:00, stăteam la balconul de la etajul trei al căminului X din Hașdeu. Era liniște și pace. O noapte caldă a sesiunii de vară. Până am auzit ceva, venind din parcare.

„Băăăă! Știi cine is io?”

Era un tip cam de trei ori și  jumătate cat mine, care stătea fix în mijlocul intersecției a trei drumuri.
 Avea pe el un treining albastru, cu șapca in cap, iar in mana stanga un PET de Timișoreana, aproape gol. În mana dreapta ținea ferm un baston de politist, pe care il flutura de parca voia sa pocnească muștele cu el. Mergea legănat și greoi, stânga-dreapta, doar-doar își găsea echilibrul.

Continuă și mai tare, pe un ton nervos și grav: „Băă ! Io mi-s BARONUL DIN HAȘDEU… Cine are probleme cu oricine, săă…. vina LA MINE ! ”

Se apropie de o mașina parcată.

„Băăă!, spuse el, batându-se cu pumnul in piept. Io-s baronul din Hașdeu si eu fac CE VREAU EU !”

C-o lovitură din fundul grădinii, precis calculată, oglinda stanga ramase fixată in pozitia ghiocelulului. Și alarma porni, răsunând în întreg campusul!

Cu incă două lovituri, geamul de la portiera se facu țăndări.

Instant, dupa acestea el se opri, ca si cand ii s-ar fi terminat bateriile…

“No, futere ! Îi a mea !”

Alcoolul te face să fii…  barosanul.

*

 Tipul al doilea:  Ordonatul. Curajos, constiincios și curios.

Aleg să dau exemplul personal.

Eu sunt creativ, ceea ce inseamnă și dezordonat. Si de fiecare dată când beam, făceam ordine. 

Cand esti așa de dezordonat, iti trebuie curaj ca sa faci curat ;) .
Si nu doar la mine in cameră. Aveam atata avant, incat aș fi facut la tot etajul.

Mi-am promis ca nu mai zic asta la prima intalnire. De fiecare data, fata brusc voia sa ma cinstească cu ceva fin, sa ma duca acasa, ca sa ii fac curat.

                                       „ Dapăi treabă-i asta?”

Intr-o seară, o amică roakeră, își serba ziua. M-a chemat in clubul Janis de pe Eroilor. Fiind presat de timp, am lăsat un munte de haine pe patul meu.  Încă puțin, și vulcanul de bumbac erupea vreo 2-3 perechi de chiloti si 1 maieu!

Pe cand să plec, colegul germofob din Maurițius îmi spune ferm și sacadat:

  “Horațiu. Tu face curat. Acum. Nu lasă tu asta…așa. ”

I-am promis ca atunci când mai intorc, fac curat. La auzul acestor cuvinte, îmi intoarse spatele și se așeză la biroul său, cu căștile albe în urechi.

Nuu m-a crezuut... :D

Toata seara mi-am facut incalzirea: 2 shoturi de Tequila, jumate de sticla de vin si doua nefiltrate.

Pe la 1:30 noaptea alergam pe mijlocul străzilor (Eroilor, Napoca, Clinicilor). Ajung acasă, ma proptesc brusc cu umărul in usa, nu gasesc cheia. Sculptez zgomotos ușa până nimeresc broasca

Intru furtunos, aprinzând „Bzzt- dingbing… BIIING” cele patru neoane.  Trântesc usa de la intrare!

Colegii săriseră ca arși din pat, si ma intrebau ce fac, dar eu nu ii mai auzeam. Ma apucase frenezia ordinii si curateniei.

Cu alte cuvinte, alcoolul te ajuta sa fii un om de cuvânt.
 Daca am promis, ma tin de promisiuni!

**

Tipul al treilea: Talentatul:  vigilent, vociferant, vivace

In toamna aceluiași an, eram la o nuntă în Moneasa. Genul de localitate de munte unde nu iti pare rau sa dai muzica tare. Si, cum lumea juca de zor hora de vreo 15 minute, observ că lautarul principal termina repede melodia, si o tuleste catre toaleta, ramanand doar instrumentistii.

Si dintr-o dată, vad un moș slab, scund, chel, rosu la fata, si cu urechile clăpauge cum se desprinde din cerc.  Era imbrăcat in clasica camasa galben pai, cu două pete la subsuori, asortat cu o pereche de pantaloni negri. Mergea cu pași mici, dar energici către microfon, îl apucă si strigă:

 „Maestreee...(reverberație de la boxe: Maestre….estre…stre)… bag-o pă aia cu “prin pădure pe carare.”Instrumentistii se uitara unul la celalalt, si continuară ritmul rapid de dinainte.

Începe moșul, hotărat, cat il ținură plămânii:

“Șiiiii prin pădure, pe cărare,  prin pădure, pe căraree.
Apoi, de la capăt: „Prin pădure, pe cărare, da prin pădure pe cărare”.

În secunda doi, o doamnă corpolentă, cu o rochie lungă, roșie și strâmtă, se apropie feroce. Semăna cu un crab amenințător, care vântura din clești, pe motiv că o face de rușine. 

El stătea rezemat cu ambele mâini de stativul microfonului. Văzând ca ea se distrează așa de bine, pe miscarile mainilor nevestei, grăbi atunci ritmul: „Prin pădure, pe cărare, Prin pădure, pe cărare, Prin pădure, pe cărare, Prin pădure, pe cărare, Prin pădure, pe cărare, Prin pădure, pe cărare…”

Nevasta cea iritată, se întoarse la locul ei îmbufnată și simpaticul noastru talentat  și transpirat, continuă pe nerasulfate, aceleasi două versuri timp de incă 5 minute. Si nimeni nu iși dădu seama. Au continuat hora la fel de prinși de vraja muzicii.
 Până nu s-a intors lautarul, mosul nu a cedat microfonul.

Alcoolul ajuta la redescoperirea talentului.

***

Dragă cititor(-oare), eu plec în căutarea izvorului de alcool pur, aflat UNDE?

                                                                              Prin pădure, pe cărare!