"Băi!", izbucnesc furios, "care a dat drumul la ventilator? Mai și pocnește! Și dormeam atât de bine!"
O voce feminină drăguță completă atmosfera:
"Gigeeel! Uuite! Un porumbel!:-D".
Mă intorc și privesc de după frigiderul cel alb.
Perdeaua alba de la camera facea valuri, iar musafirul bătea frenetic din aripi să iasă afară, ciocănind ritmic cu capul de geam.
Toată camera 306 s-a mobilizat, si fiecare facea ce stia mai bine. Eu tineam deschis geamul, și Alina, invelită pană la gât cu pătura albă, cu mainile la piept, zbiera să nu ii facem rău că e speriat, săracul.
Hamido era în picioare, pe pat și Ionuț care era pe masă, erau specializati în evacuat înaripate.
Toată tărășenia a durat vreo cinci minute, iar nici un animal nu a fost ranit în timpul activității.
La scurt timp, geamul era închis în poziție verticală, și cei patru colegi se bucurau fiecare de dulcelele somn de amiază.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu