Analiza in profunzime a unor melodii preferate, dar agitate

Din fericire, natura ne-a dat toamna tocmai pentru a ne apropia de interiorul nostru. 

Gata cu distractiile verii! Devenim gospodarii colturilor noastre interioare.

Se spune ca inteleptul invata de la toti oamenii.  

Asta-seara doresc sa fiu putin mai intelept decat  am fost ieri, si am ales cateva piese rock agitate din perioada liceului meu (2004-2007).

Constat cu stupoare ca dincolo de urletele si frustrarile celor care isi sustin parerile la microfon sunt cateva nevoi neimplinite.

1. Sa incepem cu Devildriver- Digging up the corpses

„Everyone's Got Skeletons In Their Closet
 Don't Ask Me, Where They Got It
 You Should Have Told The Truth A Long Time Ago.
LIAR! LIAR!

Digging Up The Corpses (Once Again) Tell Me Another Story.
Digging Up The Corpses, That Haunt You, That Haunt You.”

Aici, dezhumarea cadavrelor nu are de-a face cu vreo fapta ilegala. Mai probabil ca solistul are o nevoie acuta de adevar si dreptate, fiind mintit de cineva cu care are un anumit tip de relatie.  

E o nevoie de sinceritate, precum si cererea celuilalt sa dezgroape cadavrele sale, poveste cu poveste,  si  astfel sa invete din ele, ca sa fie el/ea in regula mai intai, si mai apoi relatia lor va putea creste (cred eu) armonios.

NB, ”Devildriver” se spune ca era un obiect cu care vrajitoarele izgoneau demonii.

 Continuam cu Mudvayne- Forget to remember

”What have I done? Where have I come from
When I burnt the backs with the sun through a glass did I seal the loss that's become me?

Feeling undone. What have I become?
When I turned my back on you I turned my back on myself and became this machine”

Aici, protagonistul incepe un drum spre interior, dandu-si seama ca a devenit, pe nesimtite o caricatura automatizata a sa, ducand la  o inevitabila scadere a calitatii relatiei.

Thoughtlessness Selfishness  Hopelessness Arrogant

I feel it on the inside
Twisting and contorting
Shadows in the sun Filter through us
Still wrestle the demons that arrested me as a child
Confession rejected 

We grow up To give up

In continuare, omul nostru suferind, devine constient de cum a devenit, prin cele patru cuvinte din primul rand. In el se da o veritabila lupta intre demonii care l-au tinut prizonier pe copilul sau interior, si isi da seama ca trebuie sa renunte la inchisoarea lor, evadand din ea.

***

PS. Acum ma simt pregatit sa dau (iar) bacul la limba si literatura română. :P

Concluzie.

Am destule exemple ca persoanele care prefera muzica rock si nuantele ei au o viziune faina asupra lumii si o inteligenta peste media populatiei, si bravo lor pentru asta!

Anumite melodii rock au o traire emotionala intensa, si nu trebuie sa ne incarcam cu trairile muzicienilor. Dar avem ceva din noi care rezoneaza cu mesajul lor.

Constat cu bucurie si cu stupoare, ca dincolo de zgomotul acela, se afla un om cu un suflet, la fel ca al meu si ca al tau, care a ales sa alchimizeze trairea sa, transpunand-o in muzica.

Avertizare: Ritmul si incarcatura melodiilor de mai sus sunt destul de intense, putand fi considerat negativ.

Dar haidem sa nu clasificam totul in nuante absolute de negativ si pozitiv. 
Prefer mai degraba UTIL si INUTIL.

O seară interioară plină de fructe de digerat sau de aruncat!

Dăruind...

Nu conteaza ce oferi, ci starea din care oferi.


Astazi a fost o zi deosebita, in care am fost ajutat de multe persoane, culmea, fara sa cer, in momentele oportune.

Dar sa revenim la saptamana trecută....


***

Am contactat-o pe o doamna care se ocupa cu organizatul bazarului NUCA Garage Sale [targ caritabil de toamna] , a organizatiei create pentru ajutorarea pisicilor si cainilor. Era peste mana sa donez lucruri care nu imi foloseau, dar erau in stare buna, tocmai pentru ca eu nu mai locuiesc in Cluj.

Sau asta suna aaa... PROVOCARE? :D 

Asa ca m-am pus pe treaba.
In wekend mi-am adus de la bunici prima mea chitara, FLAME DG400, cumparata de acum 4 ani, in stare grozava, pe care am si lustruit-o si am adaugat ceva bonus.
Apoi, am adaugat aparatul meu Made in Japan: Panasonic TZ4, cu DOI acumulatori buni inca de la cumparare, functiona destul de bine. Sigur ar fi bucurat un pasionat de fotografie care nu isi permite un aparat mai scump de 100 de lei.

Am inceput sa intorc apartamentul de la Sebes pe dos, si am gasit urmatoarele.

Trei carti (aventuri, de cuplu si cu animale)
O pereche de ochelari 3D noi
Un magnet de frigider
Un metru de croitorie
O casuta de ceramica
O rola de smirghel
Un fluier de tip cocoș
O borseta sport aproape noua
O perna potcoava pentru mers cu autobuzul
O patura in stare buna, dar pe care nu o mai foloseam
Trei tricouri sport in stare buna, la fel
Un adaptor de 3.5 spre jack de amplificator chitara electrica.
+
Chitara Flame, husa, pana, curea
Aparat foto Panasonic TZ4 cu incarcator si husa


Le-am pus pe toate cu grija in folie si le-am trimis sa bucure pe cei care le aleg. Iar chitarei i-am spus sa duca o parte din rabdarea mea unui om care are nevoie sa invete, dar care nu isi permite un instrument mai scump.

1. 

Dimineata, am plecat  catre serviciu cu o plasa burdusita intr-o mana, cu ghiozdanul in spate, cu chitara in alta, chinuindu-ma sa tin cu ultimele doua degete si punga de gunoi si mancarea de pisici in aceasi mana.

Cand dau coltul blocului, aud in spatele meu niste pasi... Ajung la capatul blocului, si ma opresc. Las chitara jos si strig pisicile.
Un nene se opreste in dreptul meu. Era tuciuriu. slab, netuns, si umbla foarte greu, ca si cand avea un picior mai scurt decat celalalt. Avea o mana stransa, nefunctionala, mai probabil post AVC...

Ma priveste fix si zice cu avânt: „Dă că mă duc eu la gunoi cu plasa”.

Mie nu imi venea sa cred. Nu imi cere nimic, si ma ajuta? O fi de la chitară, că, deh, muzicantii se inteleg intre ei :P
După o secundă m-am deblocat si i-am zis omului din spatele aspectului sau un sincer: „Mulțumesc!”

2.

 Dupa serviciu, ma indrept frenetic către autogara, la fel de incărcat. Autobuzul era deja parcat, cu motorul mergand. Grabesc pasul...

Domnul sofer tocmai terminase de mancat un covrig, si statea rezemat cu mana dreapta de usa de la bagaje.
Îmi vede chitara. și  da din cap admirativ.
După ce pun plasa cu grija, dau sa intru cu chitara in autobuz, dornic sa o duc cu orice pret. Si intre picioare daca e musai.

Imi face un semn ca are o usa in spate mai mica, unde nu sunt bagaje...

Mie tot nu imi venea sa cred. Incă un ajutor!? Superb. Era un om simpatic si politicos, cum rar mai vezi!

3.

 Ajung in Observator, si livrez fericit pachetul unor persoane faine, cu imbracaminte si stil de rebel, dar cu un zambet larg si cald, care m-a ajutat in a imi recapata increderea in oameni.
 Doamna nu isi mai putea stapani bucuria pentru ca primeste atatea chestiuni pentru micuți. Imi spune repede ce a mai primit in ultimele saptamani.

4. 

Dupa ce am achizitionat un vehicul de transport, grozav de util. intr-un pachet grozav de greu, ma intalnesc cu tipul de pe BlaBlaCar, serviciu de transport ad-hoc intre localitati. Ieftin si bun. Platesti si cu povesti, pe langa ceva banuți.

Dupa ce facem loc cutiei enorme in portbagaj, il rog sa ma duca pana acasa, in fata blocului, in drumul spre Sibiu.

Nici nu a respirat bine si deja era de acord!

Concluzie.

Am avut o cursa faina, plina de povesti, intr-o zi plina,  si acum vad ca viata poate fi si altfel!

Astazi nu a fost usor, dar am perseverat! Inca un pas spre minimalism.

Dupa cum spunea un vorbitor de la TEDxCluj 2019, o fapta buna care nu e scrisa sau povestita, isi pierde jumatate din valoare, deoarece avem constanta nevoie de modele pozitive, care sa contracareze stirile tensionate prezentate de mass-media.

Sunt recunoscator fiecarei persoane care m-a ajutat, chiar si prin prezenta ei in viata mea!

PS: Mai puteti dona, daca sunteti din CLUJ, pana pe 13 septembrie.

Asociatia NUCA

EVENT FACEBOOK 15 Septembrie

Music, Critical Thinking, and a few Personal Needs

I`m a big fan of music. I especially feel Jazz, Blues, and also Soul and Funk.
A few years back, i noticed i could have a musical comeback to almost every conversation that I had. And it went nicely, entertaining the people I was with.

I`ve discovered the guitar about 4 years ago, and exploring the basic fingerstyle method ( harmonics), 12 bar blues, power chords (think of ACDC) and basically simple tabs of every song that i could think of (and could find online).
This, along with the public speaking journey in a renowned local club, helped me enhance and exercise my vocal variety (pitch, pace, power, pauses), and to teach it to everyone that I`ve been in contact with. All of them combined, with the critical thinking at my job, gave me an ehnanced hearing and argumentation techniques.

Thus, I have a confession to make.
I absolutely love the complexity of this David Guetta song:



   

But why do I like this pop song this much? So I started to write a youtube comment, that I later edited in order to become this post :
"I don`t really need to watch he video in order to enjoy this piece of music. Bebe Rexha.has a great tone of voice.

Also, the xylophone is very rarely used in music nowadays.

The CONTRAST between the roughness (warrior-like) tone of her voice, her vocal variety, (the way she is playing with her voice), her excellent pronounciation AND the monotonous, simple and uplifting song of the xylophone is PURE GOLD. Also, speaking the truth of both sexes, right below or very "ears", in the first part of the song. Men : dressing up the truth (Lying aka mastering the art of words and speech).
Women : dressing up for you (in order to stand out from other women, and to be appreciated, using make-up to look more attractive). In other words she needs to be told the truth, and the name is the purest and most beautiful song that you can hear in your lifetime. In my opinion, by saying "I`m dying to belive you",she tells the man she needs to feel special and meaningful to him.

Off the record, It reminds me of the 5 lOVE LANGUAGES book. In this case it`s the first one (words of affirmation). Saying straightforwardly what you like about the other person.

David Guetta remains a master of music. I`m glad he`s back.. "
And he STILL tailors it to my needs :P.

On marriage, communication, and meaningfulness

"Man is free at the moment he wishes to be". - Voltaire

I am now 30 years of age, and I just started to get the hang of adult life in a new town. Here, in this relatively small town, most of the people my age are married.
Even in my hometown, I`ve seen the trend that makes you feel that you have a problem if you are not.
The problem with marriage is that it is a parasitic, artificial bond.
Half of them will end in divorce. And I want a simple life for that matter. Men will always want freedom and error correction, attention and clarity in order to evolve. And women need the flow of love and appreciation,to feel beautiful and to FEEL the energy of the man they are with. For more information, read/ listen to David Deida on that matter (The Way of the Superior Man). It is deeep AF. And his voice is magnetic. Also, the Five Love Languages. I couldn`t get enough of both. I re-read them every year or so. In order to unlearn the social conditioning, that is ;). Back to marriage, it is a trend, an obligation of age, and is occurs not because you want it to, but because of social pressure from your family and friends/ coworkers. The story is the same with having children. Will the two decisions make you happy? It depends on your values and emotional needs. Will the decisions make THEM happy? For a short while, probably. :P
It feels like being locked up in a box with a person that you will appreciate less and less, with every year that passes. Everyone needs their space and their corner. And could you appreciate a person if he or she naturally changes every year? Maybe, if you two grow in a similar rhythm and direction.

An alternative solution I have been a Toastmaster for about 5 years. I am frequently joking that I`m happily married to this non-profit club and my girlfriend knows about it. :P

Here, every six months, we have an evaluation of progress called the "Moments of Truth". In brief, the members are asked about: "What goes well?", "What doesn`t go well? " "What actions can we take in order to improve ourselves and our club?" "Where are we headed if we continue to behave like this? "

Bonus: "Can we afford to PAY the PRICE for it ?". My suggestion is getting toghether with your significant other and having a talk like this every month. This including the questions above. And talk about it as responsible adults.

Furthermore, every 6 months or 1 year, to rewiew the entire period, and see if changes were made and how did they affect your relationship. And to answer the big, painful and important question: "Should we go on, or go sepparate ways? ".

If this is not done, we will get to a point in which we HAVE to answer this question above there will be no time left to avoid it.. So, why not do it more often, and with clarity?

It is said that not the lack of love ends a relationship, but the lack of communication.

Speaking of communication, here is a story : A few years ago, I was visiting a lady that cared for an elderly patient in a home in Italy.

She said they were living a happy marriage, in a big house like in the movies. In which everyone had freedom and had alloted time in paralell to do his or her hobbies. When you were golfing, she was reading. When you were sleeping, she was shopping. There was (1) an alloted time for the kids and (2) alloted time for the couple, and (3) for themselves. Thus was much more simple because everyone`s needs were met.
Short plan: On an 8 hour workday, you are left witth 6-8 hours of sleep. And 8 hours for yourself. 2 hours you eat. 2 hours activites wiht the kids, 2 hours for yourself, and 2 hours for your wife.

One idea I`ve heard of is getting up at 5AM and paying yourself first . You have 2 hours to do what you need to do. Because you cannot give anything to anyone before having it yourself in the first place. If this does not happen, the people around you are going to ask you for things. And if you do not have what to give them, you will be cornered. And enter fight, flight or freeze mode.

Men, women and their roles in society

From some Tantra courses, I`ve been aware of the fact that being in the role of father, brother, husband (for men) and the role of mother, wife, or let`s say sister (for women) has an enourmous price to pay.
Millions of women forget to be women and become the avatar of mother, that oblitterates the link with the source that made them. They will fight to keep the role active, even if it means sucking the very own life out of them. The same with fathers !!!
Statistically, the suicidal rate for both men and women is exploding in the first 2-6 months after retiring from the job. Because again, NO ONE knows WHAT TO DO WITH THEIR LIFE.

This means "Taking yourself too seriously". Even after the children have fled the nest, the parents will not know what to do with their life now. Their role is obsolete. They do not have someone to control or have a fight with. Just for the fun of it and because of habit.
My advice: Get a hobby or more, and find people that share it. It will make you a better and a healthier person. A plus for self esteem and the miracle of self-discovery. Do not sacrifice it for anyone! Hold your ground! *** A model I`ve grown fond of is "The PAC Model'. 'Unfortunately, in between our adult role, we also have our parent and our child roles (+behaviours) inside of us. Here we can analyse ourselves using our partner as a trigger. And make peace with ourselves in the process.

We can talk about feelings, and identify needs that were covered up by our automatic behaviours. I reccommend checking NVC (Non Violent Communication) articles and courses.

In this illustration we have a model, in which states that if a husband of a wife is making judgements and is entering the parent role, the other one, takes up the child role, and thus they have a disfuncional relationship and communication. They are just like caricatures. Not being able to get out of that role or even to be aware of this.

The same is when one of them is acting childlishly, for example, being overly spoilt. Then comes the MIGHTY PARENT OF DOOM in order to discipline them!!! And this strays away from the love communication into a fear based interaction. Using the model above, two much more appropriate examples come to mind: (1) If they both want to play and be silly, then they both enter their child roles and there is no difference. No complaints whatsoever, especially after the funny activity has ended. (2) When both of them are in an adult role, from that perspective, they can have meaningful conversations, without intense emotions and with deep understanding of one another. Just like when you want to plan out a holiday. And each of them shares their interests and details of the trip.

Final words:

The greatest gift that a man can give a woman is the chance for her to miss him. And when HE IS around, to be present with her, authentic, therefore in touch with his inner source first and foremost.

As for me, I am aware that I want to share deep and meaningful connections with the people around me. I do not feel that marriage is for me. I do not see it as a benefit. A signed sheet of paper plus an overpriced party with hundreds of guests and thousands of stress factors will NOT grant me the happiness and fulfillment that it promises. I have my guitars, harmonicas and numerous feathered friends for that.

If not, I have my limited number of breaths and willpower that I will not be wasting. Life is short. And I was close to the end, but it made me alive, and willing to leave a better world around me. through teaching, and my personal example.
Maa-rriage? Hmmpf !

Why bother influencing 1 spouce and 1 to 2 children when you cand influence thousands of people online and offline? Why? Because I have ALL the time to myself !

Lumini și umbre

De câtă lumină are nevoie omul pentru a obține claritate? 

Dar de câtă negură are el nevoie pentru a se putea cunoaște cu adevărat? 

Povestea noastră are loc in inima Carpaților Meridionali. Eram impreuna cu un grup fain de barbati curajosi cu scopul de a ne redescoperi.

Ajunsi acolo, ne-am pus pe crăpat lemne si ne-am apucat de alergat. Dimineata. Fără tricouri... pentru a ne simti mai bine in piela noastra.

Pe langa astea, am mai avut ceva de infruntat. O provocare... mare, care pe fruntile noastre avea sa aduca rauri de sudoare.

Aceasta consta in a petrece o seara in desisurile padurilor de brad, pentru a ne gasi esența.
Fiecare pe cont propriu. Inarmați până in dinți doar cu o sticlă de apa si cu o lanternă.

***

La scurt timp urcam singur printre brazii cei tineri, de un verde crud, scăldați de caldura ultimelor raze puternice ale soarelui.

 Adoram mângâierea vantului pe spatele meu, ce facea ca fiecare brad din jurul meu să vibreze în deplină armonie unul cu celalalt. Si nu m-as fi asteptat ca cele mai mici pasarele sa scoata cele mai puternice sunete! Viata in verde viu! 

 Dintr-o dată, ce se auzi? 

Era un surâs dinspre pădurea intunecată.

" Să fi fost ielele, spiritele feminine ale pădurii?"

Am grăbit pasul, cu toate că eram zgâriat pe față si pe maini de acele de brad, parca aflandu-ma captiv intr-un labirint repetitiv. 

Cand din el am iesit, m-au izbit: răcoarea plăcută a pădurii si o voce zglobie:
"Heei, am mai gasit una!"

 In fața mea se aflau trei tinere fete, așezate, în căutare de ciuperci.

Aparu un gând: "Cum indrăznesc să nu mă observe pe mine? Leul, in toată strălucirea lui?"

Inainte de a ma enerva mai tare, un gand mai pregant rasuna ca un cor de bași si baritoni

  "Răspunsul pe care îl cauți tu NU E LA ELE."

Asa că mi-am văzut de drum. Si am urcat, trosnind crenguțe sub greutatea bocancilor mei, ghidat fiind de mirosul delicios al frunzelor umede, proaspăt plouate.

Si intr-un luminiș am pus piciorul pe o piatră verzuie, simtind puterea pietrei pestrițe.

Stând pe ea, am remarcat un copac familiar, care la baza lui avea o ciupercă pe a carei pălărie scria, cu alb, numarul meu norocos "13".

Un brad falnic stătea in spatele lui si apropiindu-ma de el, am pus mana dreaptă pe scoarta lui rugoasă si fermă.

"Vrei sa iți ofer o imbratișare?"

După o secundă, am simțit ca si cum in pieptul meu incepu a scăpăra un foc puternic si luminos, ca bucuria copilului care vede cadourile in dimineața Craciunului ! 

Coenxiunea cu natura era evidentă. Până si ea se bucura să mă vadă. 😃

***

Intunericul incepu a se apropia, si coborand, am gasit un drum forestier,care se indrepta către apus. 

Eram in scurt timp la ieșirea din pădure. 

Mă uitam când inainte la soarele de un roșu caramiziu intens, când inapoi la incertitudinea pădurii intunecate.

Cand sa fac un pas inainte, ceva nu ma lasa. Pur si simplu nu puteam.
Simțeam că mai aveam de stat in pădure. 

Asa că am ales întunericul.

 Degrabă mi-am pornit lanterna frontală si am coborât precaut, fiind inconjurat de crengile albe, care contrastau cu intunericul care ascundea atâtea lectii. 

"Dar dacă mă voi intâlni cu animale sălbatice?"

Atunci am luat o bâtă in mana dreaptă, fiind pregătit de orice.

Tot coborand, incet si sigur, la vreo 20m in fata mea, am observat doi ochi luminosi in vale. Erau de o culoare alb cu tenta albastruie, lucind la maximumi. Erau neclintiti. Mă fixau cu privirea.

Din dreapta, apărură incă 3 perechi de ochi, care voalau, apropiindu-se.

Picioarele mi se opriră instinctiv.

Timpul se opri in loc. Imi simteam pulsul in gât, sudoarea mi se scurgea de sub frontala, si singurul lucru pe care il auzeam era propria respiratie.

Rapid am evaluat situatia : 4 la 1. Intuneric.

Si parca ghidat de o forta superioară enormă, si eu si timpul am accelerat pe deal in sus, iar crengile din jur se rupeau una cate una de corpul meu hotârât. 

Vointa vânatorului m-a adus fix in punctul unde văzusem frumosul apus.

Răsuflând ușurat, si mândru de mine, am coborat pe drumul cel pietruit, luminat de rarele lămpi stradale. 

Ajunsesem la civilizatie.

******************************************************************************************************************

Partea a-II-a 

Mă simteam mândru de claritatea deciziei mele. Ca am putut duce atat mental cat si fizic provocarea la bun sfarsit. Că am putut sa imi port singur de grija, in conditii reale.

Intrebarea care nu-mi dadea pace era: ce am vazut de fapt? 

*Lupi nu pareau a fi, desi formatia de 1 inainte si 3 dupa suna a comportament de haită.

*Daca erau caini, atunci de ce nu au latrat?
*Daca erau porci mistreti? Mai sus la episodul cu piatra si ciuperca 13 vazusem urme de pamant ramat cu botul. Dar si auzisem o haita de caini latrand la baza padurii, in deplasare.

Cand am ajuns la locul de intalnire, eram in expectativa, cu frontala pornita ca sa vad daca vine vreun animal necunoscut, fiind pregatit si cu mana pe bata. Mai trecea cate un caine vagabond dinspre padure si latra. Eu strigam din profunzimea abdomenului meu ce il facea sa se intoarca din drum. Cateva vulpi trecura, pisici. 

Asa de intensă a fost experienta, incat abia dupa 15-20 minute efectul adrenalinei s-a mai estompat si am reusit sa ma relaxez.

 Fiind cu energia sus, in cap, trebuia sa ma inradacinez. Si asa buna a fost imbratisarea acelui copac din preajma-mi!

Si după aceasta, cat i-am asteptat pe frații mei, veniti din experienta padurii, mi-am exprimat recunostiinta fata de viata, fata de natura, si fata de invataturile maestrilor mei.

Dupa ce am ajuns acasa, ne-am pus pe taiat impreuna lemne, le-am povestit seara la foc patania, ce parea rupta dintr-un scenariu de film thriller/de groază.

Lucrurile erau clare si pline re simboluri la.lumina, in partea de sus a dealului.Dar atunci cand ne afundam in partea intunecata putem vedea monstrii. Cand ii vedem, conteaza cum reactionam la ei. Ghidati de lumina si de claritatea interioara.

***

Noaptea, însă, am visat acei ochi din padurea intunecată, cum mă priveau țintă. De data asta erau in număr de SUTE. Și se apropiau ...

Dar acum, eu eram pregatit. Deoarece e visul meu si realitatea mea.  
Si nu permit nimanui ca sa o domine ! Daca se vor apropia, si-o vor asuma! 

Rânca, GJ, 

8-9 Septembrie 2018.

De ce ne lipsesc oamenii?

Din cauza lui Pavlov.

Pentru ca ii asociem cu un anumit mediu.

Ca si microbii, ei prefera un mediu fata de altul.

E ca si cand te duci acasa si constati ca acea "acasă" e formata nu doar din apartamentul si familia ta, ci si din intregul bloc de apartamente. 

Atunci cand cineva drag din multitudinea de vecini este chemata de D-zeu la el in grădină, constați brusc că acel " acasă" devine mai tot mai putin "acasă" decât până acum.

Si incepe sa iti fie dor de clipele petrecute alaturi de el sau ea, de valorile impartite si de ce nu, cineva care sa iti inteleaga glumele...

                                                        ***

 Tanti Eniko era pana ieri vecina parintilor mei. Grizonata zâmbăreață, avea un păr creț și scurt, și purta mereu acea vestă tricotată subțire, de culoare galben-pai. Intotdeauna te intâmpina cu un „Seerbuuuus” plin de entuziasm ca si când făceai parte din familie :D .

 O femeie care pretuia calitatea si cantitatea mâncarurilor. De dimineață se vedea aburul ieșind prin geamul de la bucătărie. In anotimpurile cu pricina, facea sute de borcane pe iarnă, dintre care cateva ajungeau si la noi, fara să ceară ceva înapoi.

Era directă, sinceră și darnică. O unguroaică mai de treaba decat multi romani cunoscuți de mine. Pentru că nu o interesa proveniența omului care o privea in ochi.
Indiferent cine erai, te chema ferm inauntru, și chiar dacă era ora mesei, pe ea nu o deranjai.

"Cop-chile, o` mânci ceva?"

Inainte sa ii raspund, zicea : "Îți dau din tot ce am." 

Daca refuzam, de multe ori din politete, intotdeauna aplica o metodă infailibilă. 

Ma trezeam din nou cu acea voce ferma spunandu-mi :

"Da` o țuică sau o cafă?(pauză care accentua seriozitatea)  Apăi de-aia ... bei?! "

Și stăteam. Era o plăcere să aud vorbe atent măsurate și un interes sincer fata de viata celui aflat pe scaunul de lemn din bucatarie, oricine ar fi fost el sau ea. Nu era filozoafă, dar avea o ințelepciune și o claritate rară, mai ales la vârsta ei.

Imi amintesc o scenă de când aveam eu 14 ani. Tanti Eniko stătea pe scaunul de lângă geam, rezemându-se cu mana dreaptă de el, și cu stânga pipând dintr-o țigară cu mare poftă.
Dintr-o dată, se opri și se uită la mine cu o seriozitate cum rar întâlnești,

"Copile, ascultă aici. (pauză dramatică).

Daca vrea pulă ... sau bani, nu-i de tine. Pă alea le poate lua oricand de la oricine."

Am dat din cap, ce să fac ? Am crezut-o. Și astăzi îmi amintesc cu drag vocea ei spunându-mi asta, cu aceeași grijă.

Acum imi dau seama ca vorbea despre suflet si de momentele unice pe care poti sa ii le oferi cuiva.

 Daca nu apreciază, atunci nu e omul potrivit.

                                                                        ***

                        

In fiecare zi, mii de necunoscuți trec in lumea celor drepți.

Si cand ne gandim ca lumea nu e dreaptă si ca doar oamenii buni mor asa de devreme, ne vine sa ne strigam suicidul propriilor corzi vocale.

Nu doar oamenii buni mor devreme. Doar că de aceia ne pasă cu adevarat!

Să iți fie calatoria lină, dragă tanti Eniko !

inspirație din DBZ- The Tree Of Might

Dragon ball Z: The tree of might

Nu am mai vazut de multă vreme un film Dragon Ball, și ca orice lucrare științifico-fantastică, aceeasta ascunde personalitatea autorului și ideile acestuia, dar și câteva idei pe care le poți recunoaște ca valoroase pentru tine.

REZUMAT: O navă extraterestră vine pe Terra și invadatorii (din același neam barbar al eroului principal) sădesc o sămânță în sol. Din ea crește într-un copac care amenință a seca toată viața pe care o știm. Astfel, cu unele piedici, Goku și cu prietenii săi pornesc spre a salva lumea !

                       

Acele idei sunt :

1)      Shenlong este dragonul antic care este creat din cele 7 globuri respective, dupa ce cutreieri toată lumea pentru a le găsi. Suna a amânare de recompensă versus gratificare instantanee.Acest dragon  imi aminteste de aliații lui Iliidan din Warcraft (Naga). Se spune că aceste creaturi denumite Naga au creat lumea aceasta. Vezi numarul  biblic 7, al creației. De aceea probabil dragonul poate îndeplini orice dorință, precum readucerea celor dragi la viață și implicit a naturii.

2)      Femeile sunt condiționate social, ca și bărbații de altfel, să impună, accepte și să bifeze anumite roluri in societate (soț,fiu). De aceea când Gohan vrea să se joace cu simpaticul dragon adoptat, mama sa insistă ca el să învețe, chiar dacă sămânța lui este a unui luptător. Prea mult compromis în direcția asta și suferă grav integritatea. Daca ar știi că acel dragonel va juca un rol mult prea important pe parcursul filmului.  La fel pățește si Goku, care împărtășește un adevăr comun cu fiul   său.  Suntem obiceiurile noastre, mai mult decât credem.

    Chiar dacă lumea e în pragul de a se sfârși, țara arde și Chi Chi se piaptănă.

3)      Cel mai dur om are o slăbiciune în el care îl face să se înmoaie și îl ajută în claritatea acțiunilor sale. (Ilogicul Gohan și dragonașul).

Turles

4)      Goku, eroul principal seamănă cu Turles ca și înfățișare. ȘI e total diferit ideologic. Ca și naziștii cu swastika (intoarsă la 45gr față de original). Și ca lumina oglindită poate avea un rol TOTAL diferit față de original. Vezi Levo și dextro izomeri din chimie.

5)      Goku este descendentul unei linii de supraoameni, care iși cresc puterea prin enervare. Menirea lor de mii de ani era să distrugă lumi. Acesta este aspru criticat de către Turles, că nu a distrus Pământul atunci când a ajuns pe el.  Și și-a crescut fiul să facă diferența dintre bine și rău. E un exemplu perfect de masculin care transcede energiile sale violente și distructive și care știe CÂND să le folosească. În schimb Turles știe și el care e diferența, dar alege să nu-i pese.

                    

6)      Răul este întruchipat de copacul-parazit care trage toată seva pâmântului ca să producă fructe cu utilizări egoiste strict pentru puterea celor care le consumă. Asta e răul din câte văd. Inchistarea egoistă pentru validarea dorințelor proprii.
Citatul „După mine, potopul” contrastează de-a dreptul didactic cu regula nescrisă la bărbați care spune „ Dacă trebuie să lași o femeie să plece, las-o mai bine decât ai găsit-o” . Întrebarea pe care ar trebui să ne-o adresăm zilnic ar fi: „Ce avem de oferit astăzi ca să fie de valoare pentru celălalt?”

7)      În clipele cele mai grele, ne amintim de prieteni și de familie. La fel face si Goku, aparent înfrânt de puterea devastatoare a lui Turles.  Nu contează atâta numărul cunoscuțiilor, ci profunzimea conexiunii și relațiilor dintre tine și ei. Aceasta îți va da o bază solidă și un motiv suficient pentru a continua lupta.

8)      Trebuie să protejăm natura pentru că suntem creați din natură și o avem de partea noastră

„„Man is the most insane species. He worships an invisible God and destroys a visible Nature. Unaware that this Nature he”s destroying is this God he is worshiping (Herbert Reeves)”

Până la urmă, vedem filmele conform propriei experiențe de viață. Și aceasta a fost simpla mea părere. 
Spor la vizionat. Ai filmul aici:   DBZ film online dublat EN 

O seară faină iți doresc !