Lumini și umbre

De câtă lumină are nevoie omul pentru a obține claritate? 

Dar de câtă negură are el nevoie pentru a se putea cunoaște cu adevărat? 

Povestea noastră are loc in inima Carpaților Meridionali. Eram impreuna cu un grup fain de barbati curajosi cu scopul de a ne redescoperi.

Ajunsi acolo, ne-am pus pe crăpat lemne si ne-am apucat de alergat. Dimineata. Fără tricouri... pentru a ne simti mai bine in piela noastra.

Pe langa astea, am mai avut ceva de infruntat. O provocare... mare, care pe fruntile noastre avea sa aduca rauri de sudoare.

Aceasta consta in a petrece o seara in desisurile padurilor de brad, pentru a ne gasi esența.
Fiecare pe cont propriu. Inarmați până in dinți doar cu o sticlă de apa si cu o lanternă.

***

La scurt timp urcam singur printre brazii cei tineri, de un verde crud, scăldați de caldura ultimelor raze puternice ale soarelui.

 Adoram mângâierea vantului pe spatele meu, ce facea ca fiecare brad din jurul meu să vibreze în deplină armonie unul cu celalalt. Si nu m-as fi asteptat ca cele mai mici pasarele sa scoata cele mai puternice sunete! Viata in verde viu! 

 Dintr-o dată, ce se auzi? 

Era un surâs dinspre pădurea intunecată.

" Să fi fost ielele, spiritele feminine ale pădurii?"

Am grăbit pasul, cu toate că eram zgâriat pe față si pe maini de acele de brad, parca aflandu-ma captiv intr-un labirint repetitiv. 

Cand din el am iesit, m-au izbit: răcoarea plăcută a pădurii si o voce zglobie:
"Heei, am mai gasit una!"

 In fața mea se aflau trei tinere fete, așezate, în căutare de ciuperci.

Aparu un gând: "Cum indrăznesc să nu mă observe pe mine? Leul, in toată strălucirea lui?"

Inainte de a ma enerva mai tare, un gand mai pregant rasuna ca un cor de bași si baritoni

  "Răspunsul pe care îl cauți tu NU E LA ELE."

Asa că mi-am văzut de drum. Si am urcat, trosnind crenguțe sub greutatea bocancilor mei, ghidat fiind de mirosul delicios al frunzelor umede, proaspăt plouate.

Si intr-un luminiș am pus piciorul pe o piatră verzuie, simtind puterea pietrei pestrițe.

Stând pe ea, am remarcat un copac familiar, care la baza lui avea o ciupercă pe a carei pălărie scria, cu alb, numarul meu norocos "13".

Un brad falnic stătea in spatele lui si apropiindu-ma de el, am pus mana dreaptă pe scoarta lui rugoasă si fermă.

"Vrei sa iți ofer o imbratișare?"

După o secundă, am simțit ca si cum in pieptul meu incepu a scăpăra un foc puternic si luminos, ca bucuria copilului care vede cadourile in dimineața Craciunului ! 

Coenxiunea cu natura era evidentă. Până si ea se bucura să mă vadă. 😃

***

Intunericul incepu a se apropia, si coborand, am gasit un drum forestier,care se indrepta către apus. 

Eram in scurt timp la ieșirea din pădure. 

Mă uitam când inainte la soarele de un roșu caramiziu intens, când inapoi la incertitudinea pădurii intunecate.

Cand sa fac un pas inainte, ceva nu ma lasa. Pur si simplu nu puteam.
Simțeam că mai aveam de stat in pădure. 

Asa că am ales întunericul.

 Degrabă mi-am pornit lanterna frontală si am coborât precaut, fiind inconjurat de crengile albe, care contrastau cu intunericul care ascundea atâtea lectii. 

"Dar dacă mă voi intâlni cu animale sălbatice?"

Atunci am luat o bâtă in mana dreaptă, fiind pregătit de orice.

Tot coborand, incet si sigur, la vreo 20m in fata mea, am observat doi ochi luminosi in vale. Erau de o culoare alb cu tenta albastruie, lucind la maximumi. Erau neclintiti. Mă fixau cu privirea.

Din dreapta, apărură incă 3 perechi de ochi, care voalau, apropiindu-se.

Picioarele mi se opriră instinctiv.

Timpul se opri in loc. Imi simteam pulsul in gât, sudoarea mi se scurgea de sub frontala, si singurul lucru pe care il auzeam era propria respiratie.

Rapid am evaluat situatia : 4 la 1. Intuneric.

Si parca ghidat de o forta superioară enormă, si eu si timpul am accelerat pe deal in sus, iar crengile din jur se rupeau una cate una de corpul meu hotârât. 

Vointa vânatorului m-a adus fix in punctul unde văzusem frumosul apus.

Răsuflând ușurat, si mândru de mine, am coborat pe drumul cel pietruit, luminat de rarele lămpi stradale. 

Ajunsesem la civilizatie.

******************************************************************************************************************

Partea a-II-a 

Mă simteam mândru de claritatea deciziei mele. Ca am putut duce atat mental cat si fizic provocarea la bun sfarsit. Că am putut sa imi port singur de grija, in conditii reale.

Intrebarea care nu-mi dadea pace era: ce am vazut de fapt? 

*Lupi nu pareau a fi, desi formatia de 1 inainte si 3 dupa suna a comportament de haită.

*Daca erau caini, atunci de ce nu au latrat?
*Daca erau porci mistreti? Mai sus la episodul cu piatra si ciuperca 13 vazusem urme de pamant ramat cu botul. Dar si auzisem o haita de caini latrand la baza padurii, in deplasare.

Cand am ajuns la locul de intalnire, eram in expectativa, cu frontala pornita ca sa vad daca vine vreun animal necunoscut, fiind pregatit si cu mana pe bata. Mai trecea cate un caine vagabond dinspre padure si latra. Eu strigam din profunzimea abdomenului meu ce il facea sa se intoarca din drum. Cateva vulpi trecura, pisici. 

Asa de intensă a fost experienta, incat abia dupa 15-20 minute efectul adrenalinei s-a mai estompat si am reusit sa ma relaxez.

 Fiind cu energia sus, in cap, trebuia sa ma inradacinez. Si asa buna a fost imbratisarea acelui copac din preajma-mi!

Si după aceasta, cat i-am asteptat pe frații mei, veniti din experienta padurii, mi-am exprimat recunostiinta fata de viata, fata de natura, si fata de invataturile maestrilor mei.

Dupa ce am ajuns acasa, ne-am pus pe taiat impreuna lemne, le-am povestit seara la foc patania, ce parea rupta dintr-un scenariu de film thriller/de groază.

Lucrurile erau clare si pline re simboluri la.lumina, in partea de sus a dealului.Dar atunci cand ne afundam in partea intunecata putem vedea monstrii. Cand ii vedem, conteaza cum reactionam la ei. Ghidati de lumina si de claritatea interioara.

***

Noaptea, însă, am visat acei ochi din padurea intunecată, cum mă priveau țintă. De data asta erau in număr de SUTE. Și se apropiau ...

Dar acum, eu eram pregatit. Deoarece e visul meu si realitatea mea.  
Si nu permit nimanui ca sa o domine ! Daca se vor apropia, si-o vor asuma! 

Rânca, GJ, 

8-9 Septembrie 2018.

De ce ne lipsesc oamenii?

Din cauza lui Pavlov.

Pentru ca ii asociem cu un anumit mediu.

Ca si microbii, ei prefera un mediu fata de altul.

E ca si cand te duci acasa si constati ca acea "acasă" e formata nu doar din apartamentul si familia ta, ci si din intregul bloc de apartamente. 

Atunci cand cineva drag din multitudinea de vecini este chemata de D-zeu la el in grădină, constați brusc că acel " acasă" devine mai tot mai putin "acasă" decât până acum.

Si incepe sa iti fie dor de clipele petrecute alaturi de el sau ea, de valorile impartite si de ce nu, cineva care sa iti inteleaga glumele...

                                                        ***

 Tanti Eniko era pana ieri vecina parintilor mei. Grizonata zâmbăreață, avea un păr creț și scurt, și purta mereu acea vestă tricotată subțire, de culoare galben-pai. Intotdeauna te intâmpina cu un „Seerbuuuus” plin de entuziasm ca si când făceai parte din familie :D .

 O femeie care pretuia calitatea si cantitatea mâncarurilor. De dimineață se vedea aburul ieșind prin geamul de la bucătărie. In anotimpurile cu pricina, facea sute de borcane pe iarnă, dintre care cateva ajungeau si la noi, fara să ceară ceva înapoi.

Era directă, sinceră și darnică. O unguroaică mai de treaba decat multi romani cunoscuți de mine. Pentru că nu o interesa proveniența omului care o privea in ochi.
Indiferent cine erai, te chema ferm inauntru, și chiar dacă era ora mesei, pe ea nu o deranjai.

"Cop-chile, o` mânci ceva?"

Inainte sa ii raspund, zicea : "Îți dau din tot ce am." 

Daca refuzam, de multe ori din politete, intotdeauna aplica o metodă infailibilă. 

Ma trezeam din nou cu acea voce ferma spunandu-mi :

"Da` o țuică sau o cafă?(pauză care accentua seriozitatea)  Apăi de-aia ... bei?! "

Și stăteam. Era o plăcere să aud vorbe atent măsurate și un interes sincer fata de viata celui aflat pe scaunul de lemn din bucatarie, oricine ar fi fost el sau ea. Nu era filozoafă, dar avea o ințelepciune și o claritate rară, mai ales la vârsta ei.

Imi amintesc o scenă de când aveam eu 14 ani. Tanti Eniko stătea pe scaunul de lângă geam, rezemându-se cu mana dreaptă de el, și cu stânga pipând dintr-o țigară cu mare poftă.
Dintr-o dată, se opri și se uită la mine cu o seriozitate cum rar întâlnești,

"Copile, ascultă aici. (pauză dramatică).

Daca vrea pulă ... sau bani, nu-i de tine. Pă alea le poate lua oricand de la oricine."

Am dat din cap, ce să fac ? Am crezut-o. Și astăzi îmi amintesc cu drag vocea ei spunându-mi asta, cu aceeași grijă.

Acum imi dau seama ca vorbea despre suflet si de momentele unice pe care poti sa ii le oferi cuiva.

 Daca nu apreciază, atunci nu e omul potrivit.

                                                                        ***

                        

In fiecare zi, mii de necunoscuți trec in lumea celor drepți.

Si cand ne gandim ca lumea nu e dreaptă si ca doar oamenii buni mor asa de devreme, ne vine sa ne strigam suicidul propriilor corzi vocale.

Nu doar oamenii buni mor devreme. Doar că de aceia ne pasă cu adevarat!

Să iți fie calatoria lină, dragă tanti Eniko !

inspirație din DBZ- The Tree Of Might

Dragon ball Z: The tree of might

Nu am mai vazut de multă vreme un film Dragon Ball, și ca orice lucrare științifico-fantastică, aceeasta ascunde personalitatea autorului și ideile acestuia, dar și câteva idei pe care le poți recunoaște ca valoroase pentru tine.

REZUMAT: O navă extraterestră vine pe Terra și invadatorii (din același neam barbar al eroului principal) sădesc o sămânță în sol. Din ea crește într-un copac care amenință a seca toată viața pe care o știm. Astfel, cu unele piedici, Goku și cu prietenii săi pornesc spre a salva lumea !

                       

Acele idei sunt :

1)      Shenlong este dragonul antic care este creat din cele 7 globuri respective, dupa ce cutreieri toată lumea pentru a le găsi. Suna a amânare de recompensă versus gratificare instantanee.Acest dragon  imi aminteste de aliații lui Iliidan din Warcraft (Naga). Se spune că aceste creaturi denumite Naga au creat lumea aceasta. Vezi numarul  biblic 7, al creației. De aceea probabil dragonul poate îndeplini orice dorință, precum readucerea celor dragi la viață și implicit a naturii.

2)      Femeile sunt condiționate social, ca și bărbații de altfel, să impună, accepte și să bifeze anumite roluri in societate (soț,fiu). De aceea când Gohan vrea să se joace cu simpaticul dragon adoptat, mama sa insistă ca el să învețe, chiar dacă sămânța lui este a unui luptător. Prea mult compromis în direcția asta și suferă grav integritatea. Daca ar știi că acel dragonel va juca un rol mult prea important pe parcursul filmului.  La fel pățește si Goku, care împărtășește un adevăr comun cu fiul   său.  Suntem obiceiurile noastre, mai mult decât credem.

    Chiar dacă lumea e în pragul de a se sfârși, țara arde și Chi Chi se piaptănă.

3)      Cel mai dur om are o slăbiciune în el care îl face să se înmoaie și îl ajută în claritatea acțiunilor sale. (Ilogicul Gohan și dragonașul).

Turles

4)      Goku, eroul principal seamănă cu Turles ca și înfățișare. ȘI e total diferit ideologic. Ca și naziștii cu swastika (intoarsă la 45gr față de original). Și ca lumina oglindită poate avea un rol TOTAL diferit față de original. Vezi Levo și dextro izomeri din chimie.

5)      Goku este descendentul unei linii de supraoameni, care iși cresc puterea prin enervare. Menirea lor de mii de ani era să distrugă lumi. Acesta este aspru criticat de către Turles, că nu a distrus Pământul atunci când a ajuns pe el.  Și și-a crescut fiul să facă diferența dintre bine și rău. E un exemplu perfect de masculin care transcede energiile sale violente și distructive și care știe CÂND să le folosească. În schimb Turles știe și el care e diferența, dar alege să nu-i pese.

                    

6)      Răul este întruchipat de copacul-parazit care trage toată seva pâmântului ca să producă fructe cu utilizări egoiste strict pentru puterea celor care le consumă. Asta e răul din câte văd. Inchistarea egoistă pentru validarea dorințelor proprii.
Citatul „După mine, potopul” contrastează de-a dreptul didactic cu regula nescrisă la bărbați care spune „ Dacă trebuie să lași o femeie să plece, las-o mai bine decât ai găsit-o” . Întrebarea pe care ar trebui să ne-o adresăm zilnic ar fi: „Ce avem de oferit astăzi ca să fie de valoare pentru celălalt?”

7)      În clipele cele mai grele, ne amintim de prieteni și de familie. La fel face si Goku, aparent înfrânt de puterea devastatoare a lui Turles.  Nu contează atâta numărul cunoscuțiilor, ci profunzimea conexiunii și relațiilor dintre tine și ei. Aceasta îți va da o bază solidă și un motiv suficient pentru a continua lupta.

8)      Trebuie să protejăm natura pentru că suntem creați din natură și o avem de partea noastră

„„Man is the most insane species. He worships an invisible God and destroys a visible Nature. Unaware that this Nature he”s destroying is this God he is worshiping (Herbert Reeves)”

Până la urmă, vedem filmele conform propriei experiențe de viață. Și aceasta a fost simpla mea părere. 
Spor la vizionat. Ai filmul aici:   DBZ film online dublat EN 

O seară faină iți doresc !