Veioza, socializarea si diminețile dificile

E uimitor cât de limitat eram când locuiam cu ai mei. Am descoperit pe parcursul anilor multe aspecte minunate, mai ales din categoria: diferit poate fi util.

Am aflat ca exista veioze cu clips, nu cu suport si ca orice veioză. Putea fi orientată in sus sau spre perete pentru o lumina calda, difuza si placuta. Comparativ cu cele patru neoane aflate pe tavan, care aprinzându-se toate deodată, încă puțin și-ți ardeau retina.

Vorba meme-ului cu copilul și cu părintele:
„Mami, vreau grenadă flashbang.”
„Dar scumpule, avem flashbang și acasă, mai ieftină”

Îmi amintesc că în weekend-uri învățam mai cu spor, mai ales că se apropia sesiunea. Nu îmi era greu să învăț în cameră, că în sala de lectură mă simțeam ciudat fiind înconjurat de atâția oameni!
Pentru aceasta m-am dotat cu încă o veioză albă, cu clips și le-am fixat și pus strategic pe biroul cel lunguieț și îngust pe lat. Cu una în capătul stâng și cea albastră în partea dreaptă eram pregătit! Apoi le-am pornit. Era ca în sala de operație la mine în cameră. Aveam nevoie să văd detalii.

În fața mea era cartea cea veche de anatomie, Papilianul, cu a lui informație pe câte două coloane și scris incredibil de mic în josul paginii. Legenda spunea că ar fi cazul să citești și din acea parte, deoarece profii sunt nasoli și dau mai ales de acolo subiectele. „Papi”, cel brun avea un format A4, cu coperți așa de groase, încât nu era pentru el o problemă să oprească o săgeată trasă de la 15m. Rezemat de perete stătea „Simi”, de la Synelnikov, atlasul rusesc de o vârstă cu tata, care fusese în și în posesia acestuia. Nu înțelegeam limba, dar esențialul- legenda din jurul desenelor era în limba latină, sublinată des cu creionul de acesta.

Mi-au luat fix 20 de minute să ațipesc, în ciuda luminii intense. Casc profund încît îmi pocnește articulația temporo-mandibulară și mă uit la ceas. Era aproape miezul nopții. De vizavi se auzea un grai arăbesc. Pesemne că vecinii se pregăteau de Poker. La scurt timp, pe sub ușa al cărui prag lipsea se furișă un intens și delicios miros de tutun cu aromă de cireșe.


Curios fiind, ies la ei. Nu erau tare diferiți ca aspect de localnici. Stăteau în mijlocul palierului cu podea verde, fix în fața ușii lor deschise. Toți cei patru erau așezați pe scaune, la un birou crem, identic cu al meu. Pe el trona mândră mama tuturor narghilelelor. Mi-au oferit un fum și mie, dar i-am refuzat politicos. Mă interesa mai mult informația, îndeosebi despre cultura și religia lor. Am aflat cu stupoare că majoritatea erau jumătate-români, deoarece părinții absolviseră aceeași facultate, dar și că locuiseră câteva luni de zile în Ploiești, în cadrul unui program de acomodare și cunoaștere a limbii române.

„Și tu, de unde ești” , mâ întrebă cel mai plinuț dintre ei, cu un grai din cale afară de blând.

„Hunedoara”, dau eu din umeri.

„Ce fain! Andorra, zici? Ca noi, străin!”

„Nu nu, sunt român. HD e un județ.”

„E departe de aici?”

„Vreo... 200km.”

„Ne bucurăm de cunoștință. Colegii de palier nu sunt tare prietenoși pentru că suntem arabi.”

„Suntem studenți cu toții!”,zâmbesc eu.

„Așa e. Tu ești om fain. Hai noroc! Poker joci?”

„Prefer să nu. Nu am bani de pierdut.”

„Am înțeles. Nu e o problemă.”

După vreo jumătate de oră, în care am dezbătut câteva teme culturale, decid să mă întorc la învățat.
Deschid ușa și mă lovește un miros dulce, dens și înnecăcios. Din cablul noii veioze ieșea fum cu nemiluita! Am pus mâna pe ștecherul aflat în priza din perete și am fugit să deschid geamul larg.

M-am retras în oficiu până am putut să mă pun la somn. Conștiința îmi spunea:
„Vezi dacă stai la povești așa de mult? Sau Vezi dacă nu ai închis veioza?”

Diminețile în general îmi era greu să mă trezesc, așa că foloseam ca ajutor etajera de deasupra mesei si patului. Dormeam cu capul înspre masă. Aveam un plan. Seara setam alarma telefonului și pe sunet, dar și pe vibratii si il puneam pe raftul de jos al etajerei. Astfel, difuzorul aflat pe spatele lui să fie indreptat în jos, spre mine, fix deasupra frunții mele. Peste el puneam un mic recipient gol, de gel de duș, aflat în echilibru relativ. O dată ce alarma telefonulului vibra, ambalajul în cap îmi cădea. În prima dimineață m-am enervat la culme. A doua dimineață am mutat telefonul în capătul etajerei, aflat deasupra mesei. Astfel, recipientul cand cadea, ajungea și pe masă, și apoi pe podea. Această metodă era mai eficientă și lipsită de bătăi de cap.

Bilant Anual 2024

*IANUARIE *

Schițare si solicitarea resurselor umane pentru proiectul din martie. Am plusat la numarul de discursuri, dorind sa ajung DTM (cea mai inalta distinctie din Toastmasters).

- Două discursuri scurte si faine, de apreciere, un toast pentru mentorul meu Marius Cazacu (la TM Sibiu) si un toast in limba engleza despre Robert Rowe (in clubul TES- Timisoara English Speakers).

- Bootcamp-ul de la Cluj, minunata vreme, plian de zapada, emotia intalnirii cu oameni faini si timpul petrecut cu mentee-ul meu favorit.

- În timpul liber mi-am făcut timp și de-un Mirror”s Edge.

________________________________________________________

*FEBRUARIE*

Moderare atelier la TM Sibiu despre cum se jurizeaza si cum se foloseste formularul dedicat în cadrul concursurilor de discursuri pregătite, respectiv evaluări discursuri.

Joc: Mass Effect 2.

Serial: Better Call Saul

______________________________________________________________

*MARTIE*

20- Proiectul mult visat (DTM): Maratonul de Discursuri Pregatite: Primavara Copilariei, pentru toate cluburile din arie (Cluj, Sibiu, Brasov)- pe langa discursuri in limba romana si engleza presarate cu cuvintele “copilarie, primavara si bucurie” am adus oamenii impreuna- am redescoperit ca este ceea ce imi place sa fac din rolul de moderator la Toastmasters. Nu am alergat, doar am moderat. DIn 10 vorbitori, au ramas șase, care au putut și au rezonat.

30 - Inspirat de prezenta lui Cristian Sandru, am pus-o de un podcast cu intrebari stabilite dinainte. Tema a fost: Boardgames si Gaming. Am stat undeva la 3h si 45min, pe care nu le-am simtit.

Pentru ca ne-a placut, am stabilit un nou podcast, mai scurt, in luna septembrie, de data acasta despre Toastmasters.

______________________________________________________________

*APRILIE*

- unul dintre cele mai lungi discursuri (15 minute) despre ce s-a intamplat la Maraton- lecțiile învățate.

În timpul liber am jucat pe PS4: Hogwarths Legacy, motivul pentru upgrade.

________________________________________________________

*MAI*

- Cel mai lung discurs (20 min) in care am exersat umorul într-un keynote speech. Am ales să-l tratrez ca pe un element definitoriu pentru medicina, purtand halat si folosind povesti personale.,

- excursie-concediu in Egipt, pe urmele lui Bayek of Siwa. Merită să nu mai trebuiască să gândești ce să mânânci. Avantajul All inclusive.

Joc: Assasins Creed Origins și Ace Combat 7 Top Gun Maverick Edition

________________________________________________________

*IUNIE*

- Trimiterea formularului de DTM prin Vicepresedintele Educatie.

Ce este DTM? Un soi de centura neagra in Public Speaking si Leadership, care dureaza ani de zile, si aproximativ 1/ 1000 de membri ajunge la acest nivel.

Mijlocul lunii a adus jocul „What do you meme”, care mi-a sporit creativitatea. Le-am printat și lipit pe spatele unor file de calendare cartonate.

Finalul de luna aducea si finalul de mandat la Toastmasters Sibiu ca Presedinte. Cu aceasta ocazie am sarbatorit printr-o prezentare de 20 de minute curprinzând ce a întâlnit echipa de ofițeri de club: cele bune și cele provocatoare dintr-un an (Iulie-Iunie).

Joc: Grid legends, Star Wars Battlefront.

________________________________________________________

*IULIE*

- 1. Mi-am facut curaj si am participat la Tirul cu Arcul, în cadrul clubului Terra Sebus, local. Acolo am întâlnit oameni faini, calzi și disciplinați, si am descoperit de ce atunci cand eram copil nu ma priceapam la fotbal.

-A sosit placa de DTM, tocmai din USA, după aproximativ 2 luni. Are în jur de 2kg, și e aurie, pe lemn american.

Joc: It Takes two, Injustice 2, Mortal Kombat X, MK 11.

________________________________________________________

*AUGUST *

- Gazduierea atelierului despre spusul povestilor intr-o maniera jucausa

Profesional am vizitat intr-o zi de concediul sediul de Medicina Paliativa si cateva locuinte ale pacientilor care se confrunta cu afectiuni care limiteaza atat speranta de viata, dar si calitatea vietii.

Multumesc dnei dr Rosiu Ariana pentru invitatia de a prezenta studiul “Terapia prin Culoare”, in cadrul congresului de Paliatie. Diferenta e ca anul trecut m-am invitat singur la Bucuresti, iar anul acesta am fost chemat sa vorbesc.

23 08- Alergarea primului meu 5k (si nocturn) in cadrul organizat la Sibiu Night Challenge, pentru care am luat prima mea medalie. Pentru mine a însemnat comunitate, colaborare și câștig comun!

Serial: HOUSE MD.

Joc: God Of War 2018, NFS Rivals.

________________________________________________________

*SEPTEMBRIE*

- Podcastul despre Toastmasters cu Cristian Sandru. A fost la fel de distractiv si de nostalgic, si ne-am simtit bine. Acesta a fost startul Podcastului Toastmasters.

Staff-ul multicolor din curtea bunicilor. Elderwood, not elderwand. După muncă, e și artă.

Serial: Lucifer.

Joc: GOW 2018, NFS Rivals, DOOM 2016

________________________________________________________

*OCTOMBRIE*

- Prezentarea studiului la congresul de Paliatie de la Slănic-Moldova, cu feedback minunat atat in timpul ei, cat si la intrebarile de dupa. Au apreciat și panoul de expoziție, care a călătorit cu mine 300km/6h. A fost cu atât mai important, că aveam și amenințarea ursului care intra în scara de bloc (vezi afișul din poză).

Finalul de octombrie a adus finalul de initiere in Tirul Cu Arcul la Terra Sebus, alaturi de un carnet de membru și o diplomă frumoasă.

Joc: Batman: Arkham Asylum si NFS Hot Pursuit 2010, ambele pe PS3. One final round.

________________________________________________________

*NOIEMBRIE*

Noaptea dintre cele două luni/lumi (Halloween) a adus oportunitatea să mă costumez în Joker, cu ocazia unei petreceri la Sibiu cu boardgames, alături de clubul Toastmasters Sibiu! Au meritat cele 2h 30 și cele patru straturi de vopsea pe care le-am așternut cu atenție pe ghetele mai vechi de patru ani. Nu au arătat niciodată mai bine! Ba chiar am primit întrebări referitor la proveniența lor, că exista dorința de a cumpăra unele identice.

Începutul lui Noiembrie aduce o nouă ediție a Studiului Terapia prin culoare 2.0, de data aceasta cu mai multe întrebări curioase și culoare acrilică. Până la 40 de ani îmi dau de lucru, în slujba frumosului și a armoniosului! De asemenea, le-am dat file din calendare pacientilor cu inclinatii spre creatii proprii si am ramas placut surprins!

23-A doua ediție a Podcastului Toastmasters, un loc unde discutam cu oameni, dincolo de sedinte si roluri, despre lectiile învățate în cadrul experienței de voluntariat. De data aceasta am avut un invitat fost președinte de club din TM Arad, pe Vlad Matica. Ne-am bucurat de căldura acestuia, în această ediție pentru introvertiți, pe deasupra și răciți,

30-Speaker/trainer la evenimentul de Divizie D Toastmasters - Romania si Republica Moldova în care am împărtășit secretele mentoratului timp de 10 ani, respectiv a peste 30 de inși pe care i-am ajutat în mod direct în a găsi atât răspunsurile la întrebări și la a-și șlefui abilitățile de care aveau nevoie.

Împreună am tras concluziile la cum ar fi mai optim să fie un mentor sau un protegee/mentee. Nu

Calități, mod de a fi, cât de dese să fie perioadă de probă, nivel de cunoștințe, compatibilitate.

________________________________________________________

*DECEMBRIE*

Inspirat de editia anterioara a podcastului am luat legătura cu Cristian Șalariu (fost membru TM București), aflat la un eveniment în Sibiu, fix vizavi de hotelul unde am organizat Bootcamp-ul de iarnă 2023. A fost plăcut surprins de inițiativa mea, a ascultat materialul și a ales să mă sprijine, dorind să readucă dinamica minunată în colaborare cu Alexandru Florescu.

Astfel, am avut parte de o provocare: atât gestionarea a de două ori mai mulți invitați, cât și de managementul timpului. Ambele au ieșit mai bine decât mă gândeam. Podcastul a fost și nostalgic și dinamic-distractiv.

Cât am dus chitara la reparat și PS-ul la curățat m-am apucat de făcut machete, pe podcasturile lui Mark Manson (Subtle art of not giving a f**k). Au iesit doua minunate, una de catedrală, din scobitori, alta de piramidă, din bețe de înghețată. Ambele fără vreun model, doar prin și din mâini, care au inteligența lor proprie.

Legenda spune că am avut puterea de convingere sa il aduc pe Moș Nicolae la TM Sibiu, care a fost foarte darnic, iar pentru pacienți am fost Mosul in fiecare zi, curierul de zambete si de bunadispozitie. In aceste luni friguroase le-am îmânat celor care ne-au trecut pragul cateva cadouri simbolice.

Ar mai fi multe de zis, dar acestea au fost cele mai importante momente. Printre ele mai apăreau cântatul la chitară, scrisul de memorii umoristice, discursurile în limba engleză, postarea de pe blog.

Nu am inclus cazurile medicale mai provocatoare, colaborarea de tip centrală telefonică împreună cu colegii specialiști/primari, miile de întrebări de clarificare puse pacienților, infiltrațiile paravetebrale sau intraarticulare sau pregătirea pentru cursul de ecografie. Se știu ele, iar lecțiile le-au învățat atât medicii, cât și pacienții.

________________________________________________________

*****

Ce urmează?

- Încă un podcast până la finalul anului, cel mai probabil tot pe formatul cu doi invitați.

- În 2025 câte două ediții pe lună, dintre care alte două vor fi integral în limba engleză.

- O colaborare cu Divizia D pe partea de moderat și mentorat, dar și cu TES pe partea de engleză.

Doresc să le mulțumesc tuturor care m-au ajutat, atât prin prezență, logistică, resurse sfaturi sau participare!

Aceasta e orientarea mea, spre educație, spre susținere, spre creere de atmosfere primitoare, în care putem străluci, în medii de multe ori nișate, dar cu potențial mare de dezvoltare.