A trecut cam un an de cand am testat aproape zilnic cu lumea postapocaliptica a lui Fallout 3 pe PS3.
Am "revenit" la inceputul lunii la Fallout New Vegas. Surpriza a fost interfata: Dialogul si subtitrarile erau integral in limba italiana, iar eu intelegeam doar italiana vorbita cam 15%, asa ca Google Lens si translate au fost amicii mei. Mi-a obosit muschiul deltoidian drept de la cat am sustinut telefonul, stabila ca o coada de scorpion.
Ce am experimentat in acest joc:
1) Abraham Maslow avea dreptate cu piramida lui. Cand ramanem fara tehnologie, tot primeaza nevoile de baza (lupta, fuga, foame, adapost si apartenenta la grupuri.)
2) Legat de ultima, am intalnit clanuri probabile: militarii, rebelii cu arme explozive din secolul dinamitei, factiunea care avea artilerie grea, salbaticii care au imbratisat natura si s-au retras in desertul rosu, legiunea imbracata in soldati romani ai lui Cezar drogatii, cautatorii de comori, boschetarii. Era important ca aveau mentalitate de sat ("Al cui esti tu, ma? sau ale cui haine porti?") Cu alte cuvinte, fiecare te insarcinau cu tot felul de misiuni impotriva factiunii vecine/rivale. La fiecare conversatie cu un personaj important aveai posibilitatea sa alegi 3-5 raspunsuri posibile, care iti indreptau conversatia in total alte directii, putand ofensa sau flata omul. Acest fapt dadea povestii si interactiunii alte valente si alte concluzii.
3) Mi-a placut ca peste tot puteam sa fac troc. Moneda era ca in Fallout-ul anterior: Capacele de sticle. Completarea misiunilor avea diverse avantaje: erai platit sau primeai experienta/ onoare. Armele pe care le aveau factiunile la dispozitie si mentalitatea din discutiile cu ei le-au dat credibilitate, fiindca 2-3 ore treceau intr-o clipita.
4) Am recunoscut si m-a ajutat la partea de atmosfera muzica de fundal (tobe cu ritm rapid atunci cand eram in pericol), cate un acord rar de chitara sau suflu de muzicuta in timp ce ma plimbam pe jos prin desertul variat. Apropo de atmosfera, intr-un oras distrus am vazut ceva interesant: doi copii fugeau dupa un sobolan mutant gigant. L-am trimis la cele sfinte cu un glont bine plasat. Ei mi-au multumit, s-au pus in genhunchi si au inceput sa manance carnea cruda si radioactiva. Am ramas interzis.
5) Fiind obisnuit deja cu conceptul, nu am mai avut emotii ca nu fac bine ceea ce fac. M-am lasat ghidat de poveste, platind cu placere pretul si experiementand cu "Ce ar fi daca fac asta?". Am patit sa trag intr-un animal de casa de tip cal, acesta fugind la stapan si am fost nevoit sa il rezolv ca sa nu ma rezolve el pe mine. Puteam sa revin la o salvare initiala, daca imi aminteam sa fac deja acest lucru. Eh... reputatia a scazut la nivel local, dar m-am facut cu o arma noua.
6) M-am bucurat de lupta cu lighioane si de sistemul care pune punct actiunii pentru a ochi o anumita parte a corpului lor, traducand in timp real care este sansa sa nimeresti direct proportional cu distanta la care se afla. Din moment ce ai doar 3-4 gloante in acest mod e bine sa calculezi cat mai precis tinta (pentru viespi Cazador - aripile, pentru scorpioni glans-ul sau picioarele, pentru Deathclaw- rugaciuni)
7) E bine ca poti salva aproape oricand. Acest lucru ajuta mai ales cand ai 2-3 scorpioni giganti pe urma ta. De fiecare data cand mori, poti invata ce arme merg si ce nu. De cele mai multe ori esti obligat sa folosesti arma care are cele mai multe gloante (fiind postapocaliptic, nu ai din belsug). In cazul in care erau peste trei pe urmele mele, m-a ajtat sa fug de ei, fiind mari si lenti.
8) Am avut surpriza cand am dat foc la furnicile-gigant cu aruncatorul de flacari. Au bubuit asa de tare incat toata cladirea a sarit in aer. Aceasta m-a motivat sa aleg alta abordare, cu alta arma de foc...
Alternativa bineinteles ca era ochirea prin catare si adaptarea din mers, fapt care nu iti oferea prea mult timp pana cand chiar iti administra oratania o bucata sanatoasa, pe care sa o tii minte.
Aceste variatiuni de lovire aveau si repercusiuni: piciorul lovit te obliga sa mergi schiopat, capul plesnit te facea sa ametesti, dar si folosirea prea deasa a unui medicament iti dadea dependenta, iar un medic trebuia consultat si platit pentru a scapa de problema.
9) Legat de arme si imbracaminte, sunt si ele grele si nu poti transporta multe. Daca treci peste limita, abia te poti urni din loc. De asemenea, armele au si ele calitatea lor, reprezentata printr-o bara plina, care scade in timp. Gasind alte arme identice, le poti folosi pentru piese si sa repari arma superioara. Alternativa ar fi sa le vinzi pentru capace.
10) Nu mi-a placut ca nu am putut intra in toate casele sau cladirile care apar, dar si developerii au fost baieti faini si mi-au lasat cate ceva intr-o cutie pentru deranj.
Nu am terminat F3 si nici New Vegas, dar le-am testat dupa bunul plac. M-am oprit la nivelul 10 si la primul Deathclaw ucis, fapt care parea imposibil.
Am reusit cheltuind doza dubla de injectii pentru sanatate-instant, o pleiada de flacari de la aruncator, iar cand cretinul a sarit pentru a imi da ultimul bobarnac l-am aruncat in aer cu un lansator de rachete.
Avem aici un joc deosebit de complex, care si dupa 10-15 ani are fani in toata lumea si de toate varstele. Pe mine m-a inspirat suficient cat sa scriu despre el :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu