Se știe ca mediul ne poate influenta comportamentul. Ai remarcat vreodata ca intr-un mediu te comporti aproape la fel de fiecare dată?
Tara Hategului era taramul copilariei mele, la bunici. Mai ales gradina din spatele curtii, plina cu meri varatici. Delimitata de o linie ferata, mai nou fara fier, din pricina nefolosintei.
Duminica asta, pe un soare arzător de ora 13:00 si cu SPF20 la bord timp de douăzeci de minute m-am aventurat la cules si scuturat.
Merele de vară cele perfecte pot fi testate prin văz. Verzi versus galbene. Nimic mai simplu.
Mai merge si prin atingere : dacă is tari se opun și rezistă la presiune ușoară cu degetele.
Cele pregatite de culegere la prima apucare se vor lasa fin ai natural la tine in mana de parca ai nimerit momentul de la le recolta.
Cele aproape pregătite pot fi testate prin două procedee.
1. A deveni vântul.(Nu Sorin-Ovidiu!!) Simularea unui vant de intensitate medie prin scuturarea crengii.
Cele aproape pregătite pot fi testate prin două procedee.
1. A deveni vântul.(Nu Sorin-Ovidiu!!) Simularea unui vant de intensitate medie prin scuturarea crengii.
2. Procedeul mainii ferme. Prinderea ferma de mar si tragerea lent progresiv a lui. Daca se rupe aproape copt. Peste 1-2 zile poate fi mancat linistit.
Mai este o modalitate subtilă.
Vezi ce te atrage si ce iți place. Gaseste nuanta preferata dintre galben si verde si lasa-te condus de intuitie. Vei vedea ca mâna ta va apuca singură mărul a carui culoare si gust te va face să ti-l amintesti o viata intreaga. Acea sclipire de magie. Ca si primul sărut dintr-o relație.
@DEXHORATIU: "Mericlipă [mé-ri-cli-pă] s.f. = prima clipă în care muşti cu patimă dintr-un măr ".
Cât de mare e un măr mic ?
Mindfully am observat e ca natura nu poate fi obligata sa vina sau sa intre intr-o relatie cu tine.
Daca o obligi coada marului spune tot. De obicei ramane marul fara coada, sugerand ca e incomplet
Vei putea sa il iei .Dar nu te vei putea bucura de el, datorita gustului acru, repulsiv. E oarecum o razbunare a naturii ca o fortezi inainte de vreme. E ca si cum te-ai certa cu cerurile pe motiv ca "de ce nu plouă acum?"
Ai putea sa si vorbesti cu marul si sa ii adresezi in gand :"vrei sa vii cu mine?"
Daca va veni iti sugerez sa ii multumesti. Te vei simti mai bine. Am testat ipoteza de dinainte. Functionează de minune!
Incursiunea de astazi in gradina bunicilor m-a ajutat sa gasesc claritatea si profunzimea in acea activitate straveche.
Vara asta gradina are mai putini pomi. Si mai putine mere. Dar in esenta e la fel. Doar eu brusc simt ca nu ma mai recunosc ! In sensul bun...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu