miercuri, 9 septembrie 2015

Străin in țara mea -Partea a-III-a



Observasem că in jurul nostru era din ce in ce mai liniște . Noi trei in conversația noastră am depăsit pe langă barierele sociale si pe cele temporale. Nu cumva trebuia sa fiu obosit de pe drum ??
 Ah ,ideile din trei directii sinergice, constituiau un veritabil perpetuum mobile !

Pană când Pedro rupse lanțul și se scuză,cum că va avea maine o zi lungă, iar privirea imi rămase ațintită la ceasul de pe perete :


         



Trebuia să plec și eu. Mă indrept către recepție,unde ”bătea vântul”. Urc scările și găsesc ușa deschisă către o beznă totală.
Imi iau cele de trebuinta pentru igiena bucală și când să ies,ce să vezi ? La doi pași de ușa mea ,aceeasi doamna curcubeu acostase un alt individ cu povești. Femeia asta chiar nu știa să se oprească!

Revin și mă urc pe patul de lemn care mai avea puțin și se dărama cu mine. Trebuia sa mai fi pus un kil in plus ,pentru siguranță. :D

Paturile erau pline de straini. Mentionez ca erau două tipuri de oameni acolo.
1)care sforăiau
2) care se plesneau. (pe brate sau pe față ,după caz)

Noaptea mea a fost mai lungă ”decât” a altora,deoarece au tăbărât țânțarii pe mine. Am ințeles că de zeci de ani pe Calea Griviței erau fete insetate,mai ales după lăsarea serii. Legenda spune că după ce mureau se reincarnau in țânțăroaice,care nu te lasau in pace. RIDICOL !!!

După vreo jumate de ora de invărteli și autopălmuire,mă săturasem. .Chiar și prin cearceaf se auzeau bâzâiturile ! 

Aveam un plan


 Am reușit să imi scot din geantă lampa frontală de la bicicletă,ca să nu ii deranjez pe ceilalți cu lumina. Cu ea pe cap.timp de aproape o oră am vânat la propriu țânțarii cu ajutorul pernei.


In 2012,de Haloween m-am inbrăcat ca mai sus. Mi-am dat seama ce-a ajuns Abraham Lincoln !!!  De la vampiri la țânțari infimi ! De-a dreptul JOSNIC !

Am numărat peste 20. Aveam un indicator fidel,și anume sunetele palmelor celorlalti ce răsunau in intuneric. Imi amintea de detectoarele de Xenomorphi din filmele Alien(s). 
Si tot nu era destul...

In ebraică nu există verbul ”a te retrage” ,ci traducerea cea mai apropiată ar fi ”a avansa inapoi”.
Aveam nevoie de o altă abordare,căt și de relaxare post vânătoare. Așa că am inceput să bântui casa in lung și-n lat. In final am ajuns la bucătărie unde am văzut-o pe turcoaică intr-o ipostază de-a dreptul dubioasă....
Aș fi zis că citește,dar se uita in gol,ingândurată. Aș fi vrut să o ajut dacă era altă oră din zi,dar de multe ori trebuie să ne ducem luptele singuri.

Pe la ora 4 ajunsesem la bar, care era situat la subsol,in stilul cramă. Intrat acolo, m-au intampinat lumini puternice,si canapele roșii cu perne crem dispuse în stilul tablei de sah. Un tip cu par mare se uita la televizor, tușind cand mai trăgea din țigare. Dupa el, langa bar era un tip asiatic care dormea cu o mandolină in brațe cum dorm copii cu ursulețul de pluș. O imagine faină ce imi amintea de chitara mea de acasă :D !

După vreo oră bună mă intorc și observ că parcă dă să se facă dimineață. Vampirii miniaturali se intorseseră,dar de data asta nu i-am mai băgat in seamă. Aveam nevoie de somn. Check-out ul era la ora 12 și trebuia să și mananc de dimineață.

***
Am descoperit cauza infestației dimineața. Aveam plasă ,dar era făcută franjuri. Parcă cineva trasese cu un obuz prin ea.

Fără a o admira prea mult m-am grăbit să iau micul dejun. Deja hostelul prinse viață, și prin asta mă refer la copii (vezi partea I). Masa a fost generoasă și nu m-a deranjat să mi-o prepar singur. Aveam ingredientele la dispozitie. Lapte UHT,cereale de 2 feluri ,iaurturi ,napolitate și 3 tipuri de gemuri au fost mai mult decat suficiente.
Pentru  30 de lei pe noapte cu astea incluse eu zic ca nu poți găsi un preț mai bun in capitală.

După ce mi-am făcut bagajele și le-am lăsat in grija receptionerilor simpatici,m-am aventurat prin București. Doar eu si Google Maps. Am și găsit chestii faine ,chiar la doi pași de hostel.



Cineva e mare fan Brancuși (Coloana infinitului și Domnișoara Pogany) ,combinandu-l fain și cu teme mai moderne ( Televizorul, Superman). Curios din fire ,am facut niște cercetări și cele trei teme converg temporal,spre marea mea uimire.

Printre primele idei despre coloana ale sculptorului dateaza din 1927 ,cand coloana a fost realizata doar din cateva figuri gemetrice ,si sculptata in stejar. Apoi din 1935-1938 a fost realizate variante mult mai lungi ,din felurite materiale, prin colaborari internationale,inclusiv americane.

Culmea ,prima emisie directa a televiziunii arată cam așa:



Si prima apariție a lui Superman a fost in 1938


Coincidență pură sau ingeniozitate a persoanei/echipei care a avut așa o inspirație ?

Nu vom ști !




Dar știu ceva. Oricum toși m-au invățat că aceea ce cauți vei găsi (Intenția) și că această experiență( până acum) a fost o ”Leap of Faith”.Mai exact este săritura de pe cel ma inalt varf unde poti ajunge cu ”sudorile propriei frunți”,aterizând intr-un singur loc potrivit , totul in pofida altor riscuri ce se puteau (sau nu) intampla.

Și că oricât de obosit ai fi ,poți transcende și acea energie puțină de care dispui momentan . Nu trebuie să fii mereu ”ăla” puternic, ori cel infumurat sau rigid,  sau chiar ăla care e musai sa fie cel mai gălăgios ,fără vreun sens. Lumea e plină de ei.

Așa că eu,străinul in propria-mi țară ,după ce am petrecut momente importante alaturi de străini (foreigners) ,am văzut și simțit deschiderea experienței lor de viață, stau pe o bancă din București, vis-a vis de Teatrul Nottara de langă Romană, de unde tocmai a ”decolat” un autobuz plin cu evrei. (ciudat,nu ?   // To ficando so-o`po) .

Dintr-o dată realizez cu stupoare că nu sunt eu,nici măcar nu e pixul care scrie,ci eu sunt cel ”scris” pe o foaie ,de către o forță supremă necunoscută...                               

25.08 2015.


~  SFÂRȘIT ~


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu