Astazi m-am dat cu autobuzul supraetajat turdean și ma simteam.... ca în Anglia. Excepția o fac hoarda de moldoveni. In cele ce urmeaza va prezint o discuție dintre cei mici și cei mari.
Copillul : Tati MS de unde vine?
TATAL :De la mă-sa!
Bunica îl salvează. Spune : Mureș.
Copilul: da` TM de unde vinee?
Bunica: Târgu Mureș.
:-)) In fata îs moldovenii. În spate is bucureștenii. Galagiosi din fire ,poluau fonic toate cotloanele autobuzului... Dupa 10 min am renunțat la experienta supraetajata. E numai bun aerul condiționat funcțional și mai buna e liniștea gândurilor mele. La plecarea din stație vad ca toate ușile se închid cu excepția celei din fata.
Brusc șoferul, la vreo 35-40 de ani, se ridica și se îndreaptă înspre ea,deosebit de serios...
Ma gândeam ca probabil s-a blocat și ca iar trebuia închisă manual.
Iese doar cu capul pe ușă, uitându-se în sus,incruntat . Pentru un moment timpul a stat în loc si pt mine în expectativă.
Zice pe un ton ferm: `` MAI SIMPATICULE ( pauza pt efect ) nu stii ca nu e voie sa scuipi semințe? Oamenii stau în stație și tu arunci semințe în cap. Nesimțitule! ``
Și se pune la loc.
Bravo domnule șofer.! Power to the people . Cei care știu ce înseamnă o tara civilizata.
Ma simt mândru ca exista o autoreglare din punct de vedere social. Din pacate totuși pentru a distruge un obicei e nevoie de mai mult.
Mai exact de repetiția reclamației verbale în felurite cadre și medii, plus introspecția celui acuzat.
De destule ori.Plus plus responsabilizare.
Știi ce însemnă învățarea de fapt? Nu e acumularea unei tone jumătate de învățăminte, ci aplicarea lor.
A învăța ceva egal schimbarea de comportament.
Observasem că in jurul nostru era din ce in ce mai liniște . Noi trei in conversația noastră am depăsit pe langă barierele sociale si pe cele temporale. Nu cumva trebuia sa fiu obosit de pe drum ??
Ah ,ideile din trei directii sinergice, constituiau un veritabil perpetuum mobile !
Pană când Pedro rupse lanțul și se scuză,cum că va avea maine o zi lungă, iar privirea imi rămase ațintită la ceasul de pe perete :
Trebuia să plec și eu. Mă indrept către recepție,unde ”bătea vântul”. Urc scările și găsesc ușa deschisă către o beznă totală.
Imi iau cele de trebuinta pentru igiena bucală și când să ies,ce să vezi ? La doi pași de ușa mea ,aceeasi doamna curcubeu acostase un alt individ cu povești. Femeia asta chiar nu știa să se oprească!
Revin și mă urc pe patul de lemn care mai avea puțin și se dărama cu mine. Trebuia sa mai fi pus un kil in plus ,pentru siguranță. :D
Paturile erau pline de straini. Mentionez ca erau două tipuri de oameni acolo.
1)care sforăiau
2) care se plesneau. (pe brate sau pe față ,după caz)
Noaptea mea a fost mai lungă ”decât” a altora,deoarece au tăbărât țânțarii pe mine. Am ințeles că de zeci de ani pe Calea Griviței erau fete insetate,mai ales după lăsarea serii. Legenda spune că după ce mureau se reincarnau in țânțăroaice,care nu te lasau in pace. RIDICOL !!!
După vreo jumate de ora de invărteli și autopălmuire,mă săturasem. .Chiar și prin cearceaf se auzeau bâzâiturile !
Aveam un plan
Am reușit să imi scot din geantă lampa frontală de la bicicletă,ca să nu ii deranjez pe ceilalți cu lumina. Cu ea pe cap.timp de aproape o oră am vânat la propriu țânțarii cu ajutorul pernei.
In 2012,de Haloween m-am inbrăcat ca mai sus. Mi-am dat seama ce-a ajuns Abraham Lincoln !!! De la vampiri la țânțari infimi ! De-a dreptul JOSNIC !
Am numărat peste 20. Aveam un indicator fidel,și anume sunetele palmelor celorlalti ce răsunau in intuneric. Imi amintea de detectoarele de Xenomorphi din filmele Alien(s).
Si tot nu era destul...
In ebraică nu există verbul ”a te retrage” ,ci traducerea cea mai apropiată ar fi ”aavansa inapoi”.
Aveam nevoie de o altă abordare,căt și de relaxare post vânătoare. Așa că am inceput să bântui casa in lung și-n lat. In final am ajuns la bucătărie unde am văzut-o pe turcoaică intr-o ipostază de-a dreptul dubioasă....
Aș fi zis că citește,dar se uita in gol,ingândurată. Aș fi vrut să o ajut dacă era altă oră din zi,dar de multe ori trebuie să ne ducem luptele singuri.
Pe la ora 4 ajunsesem la bar, care era situat la subsol,in stilul cramă. Intrat acolo, m-au intampinat lumini puternice,si canapele roșii cu perne crem dispuse în stilul tablei de sah. Un tip cu par mare se uita la televizor, tușind cand mai trăgea din țigare. Dupa el, langa bar era un tip asiatic care dormea cu o mandolină in brațe cum dorm copii cu ursulețul de pluș. O imagine faină ce imi amintea de chitara mea de acasă :D !
După vreo oră bună mă intorc și observ că parcă dă să se facă dimineață. Vampirii miniaturali se intorseseră,dar de data asta nu i-am mai băgat in seamă. Aveam nevoie de somn. Check-out ul era la ora 12 și trebuia să și mananc de dimineață.
***
Am descoperit cauza infestației dimineața. Aveam plasă ,dar era făcută franjuri. Parcă cineva trasese cu un obuz prin ea.
Fără a o admira prea mult m-am grăbit să iau micul dejun. Deja hostelul prinse viață, și prin asta mă refer la copii (vezi partea I). Masa a fost generoasă și nu m-a deranjat să mi-o prepar singur. Aveam ingredientele la dispozitie. Lapte UHT,cereale de 2 feluri ,iaurturi ,napolitate și 3 tipuri de gemuri au fost mai mult decat suficiente.
Pentru 30 de lei pe noapte cu astea incluse eu zic ca nu poți găsi un preț mai bun in capitală.
După ce mi-am făcut bagajele și le-am lăsat in grija receptionerilor simpatici,m-am aventurat prin București. Doar eu si Google Maps. Am și găsit chestii faine ,chiar la doi pași de hostel.
Cineva e mare fan Brancuși (Coloana infinitului și Domnișoara Pogany) ,combinandu-l fain și cu teme mai moderne ( Televizorul, Superman). Curios din fire ,am facut niște cercetări și cele trei teme converg temporal,spre marea mea uimire.
Printre primele idei despre coloana ale sculptorului dateaza din 1927 ,cand coloana a fost realizata doar din cateva figuri gemetrice ,si sculptata in stejar. Apoi din 1935-1938 a fost realizate variante mult mai lungi ,din felurite materiale, prin colaborari internationale,inclusiv americane.
Culmea ,prima emisie directa a televiziunii arată cam așa:
Coincidență pură sau ingeniozitate a persoanei/echipei care a avut așa o inspirație ?
Nu vom ști !
Dar știu ceva. Oricum toși m-au invățat că aceea ce cauți vei găsi (Intenția) și că această experiență( până acum) a fost o ”Leap of Faith”.Mai exact este săritura de pe cel ma inalt varf unde poti ajunge cu ”sudorile propriei frunți”,aterizând intr-un singur loc potrivit , totul in pofida altor riscuri ce se puteau (sau nu) intampla.
Și că oricât de obosit ai fi ,poți transcende și acea energie puțină de care dispui momentan . Nu trebuie să fii mereu ”ăla” puternic, ori cel infumurat sau rigid, sau chiar ăla care e musai sa fie cel mai gălăgios ,fără vreun sens. Lumea e plină de ei.
Așa că eu,străinul in propria-mi țară ,după ce am petrecut momente importante alaturi de străini (foreigners) ,am văzut și simțit deschiderea experienței lor de viață, stau pe o bancă din București, vis-a vis de Teatrul Nottara de langă Romană, de unde tocmai a ”decolat” un autobuz plin cu evrei. (ciudat,nu ? // To ficando so-o`po) .
Dintr-o dată realizez cu stupoare că nu sunt eu,nici măcar nu e pixul care scrie,ci eu sunt cel ”scris” pe o foaie ,de către o forță supremă necunoscută...
”I need a romanian teacher ;)” spuse ea catre victimă.La auzul acestei fraze,tipul din ușă pe care il ținea ostatic isi găsise imediat o scuză ca să plece...
Eu, așezat la masă,mâncam cu poftă,constant conștient de prezența ei in dreapta-mi.
Ea trase un scaun si se așeză. Brațările multicolore imi sariră in câmpul vizual periferic, destul de bine dezvoltat. (Prietenii știu de ce). Trecură secunde bune până imi spuse :”Hello ,I am Vida, from Catalunia”. Discutia continuă cu precauție,că dintr-o dată persoana deveni foarte calma. Probabil era de la statul jos. Probabil mă inșelasem.
Spunea ca e profesoară de limba engleza la o școală locală. Uneori mai făcea trimitere si la tipul mexican suparat din capătul celălalt al mesei. Cand am vrut sa fac cunoștiinta cu el, nici nu apucase saracul sa spuna numele lui,ca ea i-o retezase complet : ”This is PEDRO !”. Zambetul lui plat se transforma intr-un microsemnal compus din dezgust si mirare .Simultan.
” I am Juan”,spuse el ferm. ”No no ... You look more like Pedro. ” adauga ea. ” I saw a soap opera and the guy looks exactly like you. And his name was Pedro. So I call you Pedro. OK ?? ;;) ”
Parcă asistam la o sceneta dintre o bunica si nepotul sau. Practic nu ii dadea nici o cale de scapare si opinia ei era centrala,si neschimbabila. Renuntand la batalie,o lăsă a crede ... ce vrea ea ,si ramase serios in colț.
Au urmat discuții generale despre sistemul romanesc versus cel spaniol,si la intervențiile mele mai pasam mingea si in gradina mexicana,ca sa nu se simta exclus.Doar stateam la aceeasi masa ”rotundă”. Le-am dat sansa sa se exprime mai mult,deoarece nu prea is eu cu politica ,si deja se facuse tarziu,deoarece eram obosit de pe tren. Și in plus ,imi dadeam șansa să mai și ascult lumea.
Observam cu totii un pattern (matriță) comun(ă). Nici un sistem nu merge bine. Macar la noi nu se pregateste nimeni de independență, la fel cum e cazul napoletanilor sau catalunezilor. Discutiile despre idei intotdeauna au fost un drog pentru mine,mai ales ca eram (de data asta) moderator. Continuam cu idei despre spiritualitate orientala,medicina, arhitectura ,relitgii, etica . Devenea mai misto cu fiecare subiect abordat !! :D.
Se pare că intenția pe care am pus-o pe tren se adeverise
Mai ales ca acum puteam discuta si emoțional ca latinii adevarati. Am glumit ca am un spirit artistic ca si Antonio Banderas,facând referință și la chitara pe care o fac frecvent să vibreze in mod suav ...
Apropo de artisiSi doamna multicolora capilar parca dansa pe scaun,facand gesturi din ce in ce mai curbe si expansive cu mainile,dorind practic sa atraga atentia si sa controleze conversatia.Trebuia să dozez energia,pentru ca oamenii de la fumuar sa nu creadă că ne certăm Pasiune mare in hispanicii astia !!. Mai ales ca opiniile erau similare. Adică trei oameni de 3 varste diferite ,cu aceleasi opinii si deschidere la minte. E ceva !
Se vedea de la o poștă natura ei de luptatoare ,un adevarat freedom fighter,mai ales in povestea cu independenta regiunii sale. Imi zice ca ea crede in tineri ca au mare potential si ca stiu sa fie deschisi la nou. Se pare ca tot niste oameni deschisi la minte au facut marile reforme in lume . Totul intr-o voce comună.
Si ea se credea tanara si prin aspectul ei nonconformist si privirea ageră, ce o trimitea in timp acum mai bine de 20 de ani.
Se ridică și se apuca să ne facă un ceai. Eu iau o napolitana extra large si o tai in trei, oferindu-le și lor. Până fierbe ceaiul,sa vă povestesc...
De la ea ce-am invățat :
*Libertatea ,ca si respectul se câștigă. LUPTÂND PENTRU EA ! Una din vorbele mele favorite este :Societatea nu iti datoreaza nimic ca te-ai nascut aici si acum,deoarece a fost aici dinaintea ta.
* Respectul e ceva ce dai prima data si mai apoi primesti inapoi.
Grafitti langa Gara de Nord
*O limba straina poate fi stapânită daca iti iubesti limba materna . Numitorul comun : LO-VE.
*Puterea iti ofera dreptul de a avea mai multe alegeri si tipuri de alegeri dar iti si poate oferi luxul de a reduce o minoritate la absurd.
*Daca e ceva ce nu ne convine personal (EGO) ,atunci o putem face ilegală.
*Are incredere in tineri,deoarece ei sunt schimbarea.
*E mult mai comod sa mergi singur dar e sanatos pe termen lung a avea un echilibru energetic masculin/feminin. Adăugire personala. Asta doar daca iti cultivi Yin (%) Yang -ul M/F din tine si inveti sa ai incredere si in femininul ce te inconjoara ,nu doar cel personal.
*Umilință,deoarece a judecat doar o parte a adevarului cu privinta la cazul de viol din Vaslui. I-am relatat că in zonele respective datorita nivelului de trai si conditiilor de saracie, la tara indeosebi e relativ normal sa iti violezi bunica sau vaca,dupa caz si ca stirile de la ora V sunt zilnic pline de povesti de genul.Si e normal ca ,beat fiind sa iți injunghii fratele in dimineata de Crăciun că nu voia să schimbe canalul de la televizor ( Am auzit asta la radio acum cativa ani .)
Si totusi povestea de care vorbeam a iesit in evidenta printr-un contrast grosolan,șocând chiar si lumea internațională.
Dupa ce am facut putina lumină,si-a cerut scuze și a multumit sincer.
Poveștile au continuat până la ceas târziu in noapte (...)
Pe perioada concediului am hotărât ca sa călatoresc. Asta sporește gradul de disciplină, adaptabilitate și supraviețuire al omului.
Dupa un sejur deosebit in Vamă, am "aterizat " in Gara de Nord,Bucuresti. Acolo ,nota bene , ai nevoie de comanda telefonica ,sau de pe aplicatie ca sa te ia orice taximetrist. Legal vorbind. Sau pentru cei carora nu le merge netul prea bine(recunosc) ,exista si varianta cu automatul pe care scrie fain-frumos : CHEAMA TAXI. Are un buton asa de mare ,ca poti sa dai inclusiv cu capul ca sa comanzi. Ipotetic daca vreodată ai fi in stare de ebrietate .
Să reciti poezii monovers pe banii fraierilor. Asta inseamnă să fii mafiot.
Dupa ce m-a injurat mental taximetristul ca doar pentru 5 lei l-am deranjat,ajung pe Grivitei 33 ,la Puzzle Hostel. Urma sa stau in camera cu inca 5 persoane .
O adevarata aventura care incepe acum !
Intru si recunosc decorul noir ce bate intre Vama Veche si Samsara Cluj-Napoca. Bucurestiul nu doarme,si asta se vede din sufletele vibrante ce le poti gasi aici la orice ora din zi sau din noapte!
In hostel era puzderie de straini ,dar ce m-au marcat erau niste sunete zglobii a catorva copii care alergau pe dusumele ce scartaiau sanatos. Se jucau de-a castelul medieval,domni si domnite,urcand trepte si chiuind de bucurie. Am inteles ca erau destui care practic locuiau acolo cu familia ,ca era mai ieftin. Nasol moment in care mi-am dat seama ce misto a fost in campusul Hasdeu din Cluj. Si inca e ,bineinteles ;)
Doi receptioniști. Unul calm,altul cu papagal, că, deh,e Capitala băi ! Avand pregatit buletinul i-l dau repede celui calm si celalalt comenteaza ca ”Vin băietii din provincie tare pregatiți”. Raspund rapid ,retezandu-i elanul scurt ”Așa și trebuie”,privindu-l drept in ochi.
Vazându-mi barba ,ma intreabă direct daca is hipster .,si inainte sa apuc sa ii răspund ,el adaugă :”Așa e moda,șefu !” Ii raspund ca asa imi sta bine si ca am barba dinaintea modei,iar daca e vorba de modele ,inspiratia mea a fost Abraham Lincoln. Culmea, cel calm imi spune ca recent a fost la memorialul Lincoln .
Unde dai si unde crapa ! Vezi de ce e bine sa te deschizi si sa ai si tu papagal ?
Cei din capitala vor sa te prinda la inghesuiala,ca intr-un joc de sah jucat pe Fast Forward. Pur si simplu nu era loc de ”Amu no”aici!
Eram curios sa vad camera si colegii. Din tren in timp ce meditam ,mi-am pus intentia de a vorbi si cunoaste cei mai faini oameni posibili.
Intru in camera,cu un scartait de podea care ar fi trezit si morții. Gasesc 3 paturi supraetajate si sase dulapioare cu cheie,unde incapeau sigur două ghiozdane burdușite foc.Ghidul imi spune ca eu voi sta in patul de deasupra.Ma uit in dreapta, si in patul de jos vad o persoana de 60+ ani,oleacă paranoica si stresata. Vorbea sacadat si stîlcit engleza. provenea din Turcia. Cu ea am vorbit despre Kusadasi si Pammukale ,ambele vizitate in 2007. Dintr-o discutie despre cum se sedimenteaza apa,presarata cu gesturi multe ca engleza scârțâia ,am intuit ca era chimista. Ea a negat ,spunand ca era farmacista si acum la pensionare a plecat sa vada lumea. Am apreciat curajul din partea ei si imi pare rau ca limba era asa un impediment. Dupa o discutie despre sistemul medical vad ca e foarte similar cu al nostru,deoarece avea influente germanice, si dotarea din spitaluri era relativ buna in centre universitare(orase mari) si deficitară in restul tarii.
Dintr-o data o persoana intra pe usa. Era o doamna tot pe la 60 de ani ,subtirică,avand ochelari la moda, parul vopsit in patru culori si mai era iute ca piperul si ultraexpresiva.De-bor-da de energie. Practic doamna traia ce vorbea ,intr-o maniera artistica de invidiat !!! // P.S. Cei care ma cunosc stiu ca daca spun despre cineva acest fapt inseamna ca e prea mult si pentru mine ,care am debit verbal de oltean si o iuțeală de răgățean.
Revenind, ea se baga in seamaa cu usurinta ,chiar daca vedea ca is oamenii ocupati cu discutiile lor. II atrag atentia ca nu e frumos si ca vom vorbi imediat. Intr-un minut a iesit pe usa...
Dupa ce inchei conversatia cu turcoaica ,ea pleaca si eu despachetez.
Nu apuc bine ,ca intra pe usa un individ de culoare , la vreo 50 de ani , cu chelie cu păr partial cărunt in laterale si cu puțina barba,fară mustață. Imi amintea totusi de memeul acesta :
Cu ocazia asta am mai facut un meme :P
Bucuros ca pot cunoaste persoane noi, conversez putin cu el. In fond toata viața noastra e un mare eveniment de networking. Fie că ne dăm seama ,sau nu.
Dintr-o vorba in alta observ ca imi place stilul lui. Dintr-o perspectiva sociologica ,cei de culoare ca si verii lor mulatrii indepartati sunt programati parcă sa iti faca pe plac (neapărat). Aviz indienilor. Fac asta prin limbajul corporal expresiv si datorita barierei limbajului ,mai ales ca ei au o limba engleza destul de amestecata cu dialecte si cu alte limbi.
BODY LANGUAGE NEVER FAILS
Adauga la coctail si un zambet larg cu dinti albi (prin contrast) ,omniprezent de altfel si modul cum iti repetă ultimele cuvinte ,ca tu sa fii sigur ca te -a ascultat si ca nu ai vorbit in van.E in regula de 2-3 ori dar cand iti dai seama ca s-a stricat placa ,devine neinteresant . Partea proastă e ca nu mai poti face pe prietenosul ,dar i-am dat puncte in plus pentru strădanie.
Din una-n alta mi-a zis ca provine din Congo ,si ca a facut 6 luni la Cluj curs de limba romana ,apoi a dat la USAMV , si dupa doi ani s-a lasat. Acum e IT-ist si calatoreste departe de tara lui deoarece acolo is tensiuni ce suna a război. Avea un telefon de Belgia care nu avea semnal si m-a rugat sa i-l imprumut pe al meu pentru a isi suna un prieten concetatean. Totul cu promisiunea ca a doua zi ,numarul lui nu ma va mai suna.
După ce a rezolvat,tipul m-a imbratisat mai mult de complezenta ,doar cu palmele de parca as fi fost făcut din sticlă,Doamne feri să nu ma sparg cumva.
Apoi a inceput sa sara calul. A zis ca is prietenul lui cel mai bun,ca is parte din familie ... si cireasa de pe tort a fost când a spus ca putem dormi amandoi in patul de jos,ca ne putem inghesui,si a inceput sa imi enumere motive . In secunda doi am zis sa nu se deranjeze ( refuz categoric ),deoarece nu discutaseram deloc ,ca bărbatii normali despre femei [ca asa se deschide o conversatie :)) ] ,deci e bine sa fii precaut in legatura cu preferintele sexuale ale fiecăruia. Si am refuzat sa ma justific verbal ,ca asta lasa loc unui contraatac verbal (aka replica) si am inceput sa imi fac patul de deasupra.
ACTIUNEA CHIAR TE ELIBEREAZA !
***
După ce am facut un duș intr-una din cele 3 bai comune situate pe coridorul ingust,mi se face foame.Apuc rapid cateva felii de salam de Sibiu cu 4 felii de paine si o mana de rosii cherry . Reteta perfecta in locatia imperfecta
Cobor pe scările ce dau să se surpe si ma indrept inspre bucataria comuna, un simbol frecvent intalnit in hosteluri...
Acolo, in usa, doamna multicolorat vopsita capilar, asaltase o victima masculina,si nu-l lasa sa plece. Ma vede ca intru ,si ca ma asez langa un individ mai mult alb decat mulatru ,cu figura de hispanic mai mult serios decat suparat .
Nici nu apuc sa imbuc ceva si doamna fantastica sare la atac !
