Joi am fost la FAN Courier pentru niste tichete de vacanță. Distanța- 2km. Am mers finuț, cu 20km/h, fiind maximum de atent la traficul din jur.
Apoi, am mers la autogară pentru un bilet de tren: aprox 3km. Am ajuns rapid și atunci cănd nu mă simțeam în siguranță, coboram de pe ea și deveneam pieton.
De la autogară am fost la restaurantul din parc, unde sunt un client fidel.
După ce mi-am făcut plinul, au urmat încă 15km dus-întors până la barajul de la Petrești. M-am bucurat de popasul din parc, unde am făcut poze.
 |
| La plimbare prin parc |
 |
| Cinteză- pui |
Revenind pe pista de bicilete, m-am bucurat de libertate. Dar nu a durat mult. Criblura sosi, în ultimii 2km înainte de baraj, și nici de firul de nisip care mi-a intrat în ochi în ciuda ochelarilor de soare. Recomand ochelari de bicicletă, care acoperă ochii complet.
 |
| Relaxare |
 |
| Suprarealist |
De ce prefer trotineta versus bicicleta atunci când fac poze?
UPDATE: Modelul pe care îl am momentan e la reducere: 2400RON.
Pe drum mi-a plăcut căldura soarelui și senzația de vânt în păr. Am acceptat chiar și mirosul trecător de gunoi de grajd. A fost o surpriză plăcută să observ din dreapta-mi cum doi sticleți zburau jucăuș și aveau acceași viteză cu trotineta-mi. Toți trei aveam parte de porția de libertate.
Soarele începu să ardă puternic, dar când să plec, de gamba stângă mi se lovește un gândac. Eram sigur că era vreo muscă amețită. Nu era...
Deoarece am parte de mai puțină adrenalină și astfel de poze mai calitative, netremurate.
Înapoi, coborând panta din proximitatea barajului, aud o dubă cum numai nu mă putea depăși. Era linie întreruptă și nici o mașină din sensul opus. WTF?
Continuu drumul și văd că duba cea albă mă depășeste lent. Geamul din dreapta față coborâ și un domn tuns la zero, la vreo 40 de ani mă întreabă:
„Nu vă supărați? Cât a costat?”
Stau puțin să mă asigur că am înțeles, și strig „TREI MII!”
„RON?”
Închin din cap.
Dezamăgit, mă salută cu mâna stângă și dându-și ochii peste cap, închide geamul. Duba acceleră și se făcu nevâzută.
Ce să și faci? Și ieftin și bun nu există. E ca și radiourile de la ruși. Iei 3 și le tot schimbi pe parcursul a trei ani, sau iei unul de calitate și nu mai ai treabă 3+ ani cu el.
Revenind la trotinete, modelele mai ieftine, de la un alt producător nu au atâtea opțiuni de genul motor de 500W și mai nasol, au un cauciuc gonflabil, care nu știi când ți se sparge, iar datul jos e un chin, mai ales când te prinde în deplasare.
Știu, pentru validare socială, dai 3000 de lei pe un telefon de care poate nu ai nevoie, doar pentru că are vecinul. Fiecare lucru cu utilitatea lui. Dacă e vreme bună și mergi singur, de ce să nu protejezi mediul?
Ce să și faci? Și ieftin și bun nu există. E ca și radiourile de la ruși. Iei 3 și le tot schimbi pe parcursul a trei ani, sau iei unul de calitate și nu mai ai treabă 3+ ani cu el.
Revenind la trotinete, modelele mai ieftine, de la un alt producător nu au atâtea opțiuni de genul motor de 500W și mai nasol, au un cauciuc gonflabil, care nu știi când ți se sparge, iar datul jos e un chin, mai ales când te prinde în deplasare.
Știu, pentru validare socială, dai 3000 de lei pe un telefon de care poate nu ai nevoie, doar pentru că are vecinul. Fiecare lucru cu utilitatea lui. Dacă e vreme bună și mergi singur, de ce să nu protejezi mediul?
UPDATE: Modelul pe care îl am momentan e la reducere: 2400RON.
Bilanț baraj-casă: 7.4km în 20 minute, cu 20km/h și vânt lent.
Total km făcuți joi - 20km.
***
Vineri mi-am îndeplinit un vis: Să o duc acasă la bunica.
M-am suit după serviciu într-un autobuz Sebeș-Alba Iulia, având la mine un rucsac țeapăn ATTA, de culoare galbenă, iar trotineta verde era pliată la picioarele mele. Apoi, la Alba Iulia, o sui în autobuzul Cluj - Hațeg.
Odată coborât, mă echipez cu casca de protecție, mânuși fără degete și ochelari, toate de biciclist și încep să accelerez la 20/h. Calitatea asfaltului era bună, iar singurul impediment erau crengile lungi ale copacilor din lateral, care ocazional mă biciuiau.
Ieșind din Hațeg, setez limita (legală) la 25km/h. Criblura începe și mă bucur că mânușile aderente își fac treaba. După 5 minute nu îmi mai simt picioarele de la trepidații, dar îmi mențin echilibrul fix pe limita exterioară a drumului. Observ că jumătate din șoferi nu păstrează distanța, iar unii circulau cu viteză milimetric pe lângă mine. Nici TIR-urile nu mă încântau, și nici vidul creat de ele, dar măcar păstrau distanța laterală recomandată.
Ieșind din Hațeg, setez limita (legală) la 25km/h. Criblura începe și mă bucur că mânușile aderente își fac treaba. După 5 minute nu îmi mai simt picioarele de la trepidații, dar îmi mențin echilibrul fix pe limita exterioară a drumului. Observ că jumătate din șoferi nu păstrează distanța, iar unii circulau cu viteză milimetric pe lângă mine. Nici TIR-urile nu mă încântau, și nici vidul creat de ele, dar măcar păstrau distanța laterală recomandată.
Pe scurt: infrastructura nu există și nu a fost gândită în vremea aceea pentru biciclete.
Mă apropii de dealul Martinului, care este o rampă la vreo 25 de grade, pe care o urc fără nici o problemă. Motorul de 500W își face treaba.
 |
 |
Sunt nevoit să iau o pauză pentru a îmi putea simți din nou tălpile și palmele.
Pornind din nou, nu mă pot relaxa, fiind mereu atent în față la o posibilă piatră sau rămurică aflată în lateralul drumului. Acest mic detaliu poate însemna diferența între a ajunge cu bine și o posibilă contuzie sau fractură.
Pornind din nou, nu mă pot relaxa, fiind mereu atent în față la o posibilă piatră sau rămurică aflată în lateralul drumului. Acest mic detaliu poate însemna diferența între a ajunge cu bine și o posibilă contuzie sau fractură.
Ajung cu bine acasă la bunica. Ea e uimită cum am reușit să vin de la Hațeg. Era vreme bună și aveam voința să-mi demonstrez că se poate! Îmi doream acest lucru de vreo 15 ani, (cu bicileta), dar nu am avut curajul necesar.
Bilanț: 8km în 25 de minute.
***
Sâmbătă dimineață, la ora 10 20 am zburat către drumul Densușului, locul unde mergeam cu bicicleta pentru câteva momente de liniște. Din păcate, bicicleta mea care împlinise 19 ani nu mai ducea, așa că la fix am venit cu trotineta.
În spate aveam un ghiozdan de 10l, unde aveam camera semiprofesională.
În spate aveam un ghiozdan de 10l, unde aveam camera semiprofesională.
Pe drum mi-a plăcut căldura soarelui și senzația de vânt în păr. Am acceptat chiar și mirosul trecător de gunoi de grajd. A fost o surpriză plăcută să observ din dreapta-mi cum doi sticleți zburau jucăuș și aveau acceași viteză cu trotineta-mi. Toți trei aveam parte de porția de libertate.
 |
 |
Ajuns la locul respectiv, nu îl mai recunosc. Un pod al unui fost canal de irigații, iar în zonă nu mai era nici un plop. Fuseseră tăiați cu toții. Cu ochiul stâng observ o siluetă neagră, cu aripi enorme, la vreo 300m altitudine față de sol. Făcea rotocoale lente. Rapid pun mâna pe cameră și filmez.
 |
| Barză. Din păcate |
Ea zbură pe un fir de iarbă aflat la vreo 3m și pot să declar că e cel mai frumos model pe care l-am fotografiat.
 |
| Libelulă |
Tot dorind să plec, m-am oprit frecvent când vedeam câte un cadru fain sau câte o pasăre care pur și simplu stătea la poză :D
Iată câteva:
Iată câteva:
 |
| Misteriosul |
 |
| suprarealist |
 |
| Sfrâncioc |
Total parcurs sâmbătă- 6,4km
***
Duminică, vremea a devenit rece, iar trotineta a devenit un bagaj.
Întrebat când coboram din autobuzul Alba Iulia- Sebeș de o doamnă din Sebeș ce fac cu jucăria asta, i-am răspuns asumat: „Kilometri, doamnă. Mulți. Joi am făcut 20, iar în weekend incă 14,4!”
N-a mai zis nimic. Dacă nu își permite financiar sau nu ii permite curajul, omul judecă.
În drumul dinspre casă, pe vioaia verzitură metalică am ferit-o de ploaie, rămânându-i recunoscător că și-a făcut treaba.
Întrebat când coboram din autobuzul Alba Iulia- Sebeș de o doamnă din Sebeș ce fac cu jucăria asta, i-am răspuns asumat: „Kilometri, doamnă. Mulți. Joi am făcut 20, iar în weekend incă 14,4!”
N-a mai zis nimic. Dacă nu își permite financiar sau nu ii permite curajul, omul judecă.
În drumul dinspre casă, pe vioaia verzitură metalică am ferit-o de ploaie, rămânându-i recunoscător că și-a făcut treaba.
Total km parcurși din septembrie 2019: 220km
***
Idei de final:
1. Recomand ca trotinetele electrice să fie folosite în orașe, având avantajul strecurării prin traficul mai mult staționar, iar la nevoie devenind pieton.
2. În afara orașului, cât are autonomia, depinzând mai ales de textura drumului- asfalt (distanța max)/criblură (5-10km cu pauze). Cele mai scumpe de 6000 au suspensii mai bune, garda la sol mai mare și ghidonul mai lat, ajungând și la 70km autonomie.
3.Mare atenție la rămurele căzute și la fisuri, pietre sau gropi în asfalt. Purtare cască de protecție!!! Circulați doar pe vreme uscată, cu vânt slab până la moderat.
4.Mare atenție la purtarea ochelarilor de bicicletă. Dacă nu, Corneregel funcționează bine în aplicații locale, pe corneea oculară.
5.Recomand purtarea de mânuși de bicicletă pentru aderență și ajutor la trepidații.
Sper să îți fie util. La cât mai multe experiențe!
Sper să îți fie util. La cât mai multe experiențe!
