Analiza in profunzime a unor melodii preferate, dar agitate

Din fericire, natura ne-a dat toamna tocmai pentru a ne apropia de interiorul nostru. 

Gata cu distractiile verii! Devenim gospodarii colturilor noastre interioare.

Se spune ca inteleptul invata de la toti oamenii.  

Asta-seara doresc sa fiu putin mai intelept decat  am fost ieri, si am ales cateva piese rock agitate din perioada liceului meu (2004-2007).

Constat cu stupoare ca dincolo de urletele si frustrarile celor care isi sustin parerile la microfon sunt cateva nevoi neimplinite.

1. Sa incepem cu Devildriver- Digging up the corpses

„Everyone's Got Skeletons In Their Closet
 Don't Ask Me, Where They Got It
 You Should Have Told The Truth A Long Time Ago.
LIAR! LIAR!

Digging Up The Corpses (Once Again) Tell Me Another Story.
Digging Up The Corpses, That Haunt You, That Haunt You.”

Aici, dezhumarea cadavrelor nu are de-a face cu vreo fapta ilegala. Mai probabil ca solistul are o nevoie acuta de adevar si dreptate, fiind mintit de cineva cu care are un anumit tip de relatie.  

E o nevoie de sinceritate, precum si cererea celuilalt sa dezgroape cadavrele sale, poveste cu poveste,  si  astfel sa invete din ele, ca sa fie el/ea in regula mai intai, si mai apoi relatia lor va putea creste (cred eu) armonios.

NB, ”Devildriver” se spune ca era un obiect cu care vrajitoarele izgoneau demonii.

 Continuam cu Mudvayne- Forget to remember

”What have I done? Where have I come from
When I burnt the backs with the sun through a glass did I seal the loss that's become me?

Feeling undone. What have I become?
When I turned my back on you I turned my back on myself and became this machine”

Aici, protagonistul incepe un drum spre interior, dandu-si seama ca a devenit, pe nesimtite o caricatura automatizata a sa, ducand la  o inevitabila scadere a calitatii relatiei.

Thoughtlessness Selfishness  Hopelessness Arrogant

I feel it on the inside
Twisting and contorting
Shadows in the sun Filter through us
Still wrestle the demons that arrested me as a child
Confession rejected 

We grow up To give up

In continuare, omul nostru suferind, devine constient de cum a devenit, prin cele patru cuvinte din primul rand. In el se da o veritabila lupta intre demonii care l-au tinut prizonier pe copilul sau interior, si isi da seama ca trebuie sa renunte la inchisoarea lor, evadand din ea.

***

PS. Acum ma simt pregatit sa dau (iar) bacul la limba si literatura română. :P

Concluzie.

Am destule exemple ca persoanele care prefera muzica rock si nuantele ei au o viziune faina asupra lumii si o inteligenta peste media populatiei, si bravo lor pentru asta!

Anumite melodii rock au o traire emotionala intensa, si nu trebuie sa ne incarcam cu trairile muzicienilor. Dar avem ceva din noi care rezoneaza cu mesajul lor.

Constat cu bucurie si cu stupoare, ca dincolo de zgomotul acela, se afla un om cu un suflet, la fel ca al meu si ca al tau, care a ales sa alchimizeze trairea sa, transpunand-o in muzica.

Avertizare: Ritmul si incarcatura melodiilor de mai sus sunt destul de intense, putand fi considerat negativ.

Dar haidem sa nu clasificam totul in nuante absolute de negativ si pozitiv. 
Prefer mai degraba UTIL si INUTIL.

O seară interioară plină de fructe de digerat sau de aruncat!

Dăruind...

Nu conteaza ce oferi, ci starea din care oferi.


Astazi a fost o zi deosebita, in care am fost ajutat de multe persoane, culmea, fara sa cer, in momentele oportune.

Dar sa revenim la saptamana trecută....


***

Am contactat-o pe o doamna care se ocupa cu organizatul bazarului NUCA Garage Sale [targ caritabil de toamna] , a organizatiei create pentru ajutorarea pisicilor si cainilor. Era peste mana sa donez lucruri care nu imi foloseau, dar erau in stare buna, tocmai pentru ca eu nu mai locuiesc in Cluj.

Sau asta suna aaa... PROVOCARE? :D 

Asa ca m-am pus pe treaba.
In wekend mi-am adus de la bunici prima mea chitara, FLAME DG400, cumparata de acum 4 ani, in stare grozava, pe care am si lustruit-o si am adaugat ceva bonus.
Apoi, am adaugat aparatul meu Made in Japan: Panasonic TZ4, cu DOI acumulatori buni inca de la cumparare, functiona destul de bine. Sigur ar fi bucurat un pasionat de fotografie care nu isi permite un aparat mai scump de 100 de lei.

Am inceput sa intorc apartamentul de la Sebes pe dos, si am gasit urmatoarele.

Trei carti (aventuri, de cuplu si cu animale)
O pereche de ochelari 3D noi
Un magnet de frigider
Un metru de croitorie
O casuta de ceramica
O rola de smirghel
Un fluier de tip cocoș
O borseta sport aproape noua
O perna potcoava pentru mers cu autobuzul
O patura in stare buna, dar pe care nu o mai foloseam
Trei tricouri sport in stare buna, la fel
Un adaptor de 3.5 spre jack de amplificator chitara electrica.
+
Chitara Flame, husa, pana, curea
Aparat foto Panasonic TZ4 cu incarcator si husa


Le-am pus pe toate cu grija in folie si le-am trimis sa bucure pe cei care le aleg. Iar chitarei i-am spus sa duca o parte din rabdarea mea unui om care are nevoie sa invete, dar care nu isi permite un instrument mai scump.

1. 

Dimineata, am plecat  catre serviciu cu o plasa burdusita intr-o mana, cu ghiozdanul in spate, cu chitara in alta, chinuindu-ma sa tin cu ultimele doua degete si punga de gunoi si mancarea de pisici in aceasi mana.

Cand dau coltul blocului, aud in spatele meu niste pasi... Ajung la capatul blocului, si ma opresc. Las chitara jos si strig pisicile.
Un nene se opreste in dreptul meu. Era tuciuriu. slab, netuns, si umbla foarte greu, ca si cand avea un picior mai scurt decat celalalt. Avea o mana stransa, nefunctionala, mai probabil post AVC...

Ma priveste fix si zice cu avânt: „Dă că mă duc eu la gunoi cu plasa”.

Mie nu imi venea sa cred. Nu imi cere nimic, si ma ajuta? O fi de la chitară, că, deh, muzicantii se inteleg intre ei :P
După o secundă m-am deblocat si i-am zis omului din spatele aspectului sau un sincer: „Mulțumesc!”

2.

 Dupa serviciu, ma indrept frenetic către autogara, la fel de incărcat. Autobuzul era deja parcat, cu motorul mergand. Grabesc pasul...

Domnul sofer tocmai terminase de mancat un covrig, si statea rezemat cu mana dreapta de usa de la bagaje.
Îmi vede chitara. și  da din cap admirativ.
După ce pun plasa cu grija, dau sa intru cu chitara in autobuz, dornic sa o duc cu orice pret. Si intre picioare daca e musai.

Imi face un semn ca are o usa in spate mai mica, unde nu sunt bagaje...

Mie tot nu imi venea sa cred. Incă un ajutor!? Superb. Era un om simpatic si politicos, cum rar mai vezi!

3.

 Ajung in Observator, si livrez fericit pachetul unor persoane faine, cu imbracaminte si stil de rebel, dar cu un zambet larg si cald, care m-a ajutat in a imi recapata increderea in oameni.
 Doamna nu isi mai putea stapani bucuria pentru ca primeste atatea chestiuni pentru micuți. Imi spune repede ce a mai primit in ultimele saptamani.

4. 

Dupa ce am achizitionat un vehicul de transport, grozav de util. intr-un pachet grozav de greu, ma intalnesc cu tipul de pe BlaBlaCar, serviciu de transport ad-hoc intre localitati. Ieftin si bun. Platesti si cu povesti, pe langa ceva banuți.

Dupa ce facem loc cutiei enorme in portbagaj, il rog sa ma duca pana acasa, in fata blocului, in drumul spre Sibiu.

Nici nu a respirat bine si deja era de acord!

Concluzie.

Am avut o cursa faina, plina de povesti, intr-o zi plina,  si acum vad ca viata poate fi si altfel!

Astazi nu a fost usor, dar am perseverat! Inca un pas spre minimalism.

Dupa cum spunea un vorbitor de la TEDxCluj 2019, o fapta buna care nu e scrisa sau povestita, isi pierde jumatate din valoare, deoarece avem constanta nevoie de modele pozitive, care sa contracareze stirile tensionate prezentate de mass-media.

Sunt recunoscator fiecarei persoane care m-a ajutat, chiar si prin prezenta ei in viata mea!

PS: Mai puteti dona, daca sunteti din CLUJ, pana pe 13 septembrie.

Asociatia NUCA

EVENT FACEBOOK 15 Septembrie